James Merrill
Țara a o Mie de Ani de Pace
lui Hans Lodeizen (1924-1950)
Aici vin toți să moară
Coerenți ca într-o a patra limbă vorbită.
Însă pentru un tânăr care nu era încă de-a lor
Ce nebunie era să trebuiască să minți
Orb de un ochi, și hrănit
Din sângele unei fețe curățate;
Ce nebunie era să privești în jos
Înspre orașul de jucărie unde
Neutralitatea eclatantă
A timpului, a ciocolatei, a lacului și-a norului
Făcea ca fiecare dimineață să fie oarecum mai puțin suporabilă
Decât ai fi putut îndura;
Și mă face să urlu
La vechii maeştri ai bolii
Care atârnă deasupra ta pe un fir de ață
Sabia care nu cade vreodată, ucide
Te-ar putea convinge să te întorci din acel tărâm înstelat
Dedesubtul lumii, pe care nimeni nu-l vede
fară o moarte, un tăiș ascuțit, finisat
Lucind în propria-i mână.
James Ingram Merrill (1926-1995), poet american, unul dintre cei mai importanți poeți americani ai secolului XX, premiat cu Puitzer Prize pentru poezie în 1977 cu volumul „Divine Comedy“. Părinții lui au fost celebrii oameni de afaceri care au înființat cunoscuta firma de investiții Merrill Lynch, poetul fiind el însuși un filantropist, a fondat în 1950 Fundația Ingram Merrill, prin care a sponsorizat numeroși artiști și scriitori, dintre care le amintim pe Maya Deren și Elizabeth Bishop. În 1983 Merrill a obținut premiul National Book Critics Award pentru poemul epic „The Changing Light at Sandover“, urmat de premiul Bobbitt National Prize for Poetry (1990) pentru volumul „The Inner Room“. Merrill fost premiat în doua rânduri cu premiul National Book Award for Poetry (1967 și 1979). În 1991, Merrill a primit premiul Golden Plate Award of the American Academy of Achievement.
James Merrill
The Country of a Thousand Years of Peace
to Hans Lodeizen (1924-1950)
Here they all come to die,
Fluent therein as in a fourth tongue.
But for a young man not yet of their race
It was a madness you should lie
Blind in one eye, and fed
By the blood of a scrubbed face;
It was a madness to look down
On the toy city where
The glittering neutrality
Of clock and chocolate and lake and cloud
Made every morning somewhat
Less than you could bear;
And makes me cry aloud
At the old masters of disease
Who dangling high above you on a hair
The sword that never falling, kills
Would coax you still back from that starry land
Under the world, which no one sees
Without a death, its finish and sharp weight
Flashing in his own hand.
Audio: James Merrill
https://www.loc.gov/item/93843057
