John Ashbery
Problema cu Anxietatea
Au trecut cincizeci de ani
de când am început să trăiesc în acele orașe întunecate
despre care îți spuneam.
Ei bine, nu s-au schimbat multe. Încă nu-mi dau seama
cum se ajunge de la poștă la leagănele din parc.
Merii înfloresc în frig, însă nu din convingere,
iar părul meu este de culoarea pufului de păpădie.
Să presupunem că această poezie ar fi despre tine – ai
spune lucruri pe care eu le-am omis intenționat:
descrierea durerii, a sexului, și cât de emoționant
se comportă oamenii unul față de celălalt? Nah, astea toate
sunt într-o carte, se pare. Pentru tine
am păstrat descrierile sandvișurilor cu pui,
și a ochiului de sticlă care mă privește uimit
de pe placa șemineului din bronz, și niciodată nu va fi mulțumit.
John Ashbery (John Lawrence Ashbery 1927- 2017) a fost un poet și critic de artă american, reprezentant al Școlii New-Yorkeze de poezie, distins cu cele mai importante premii pentru poezie – de la Pulitzer, în 1976, pentru colecția Self-Portrait in a Convex Mirror la National Book Award. Autor a peste douăzeci de cărți de poezie, Ashbery a câștigat, de asemenea, Premiul Național al Cărții , Premiul Bollingen și Accademia dei Lincei; a fost primul poet de limbă engleză care a câștigat Marele Premiu de Bienale Internaționale de Poezie la Bruxelles, iar în 1992 a câștigat Premiul Internațional Feltrinelli pentru Poezie. Din 1970, Ashbery a predat la Brooklyn College iar în anii ’80 a predat la Bard College. A locuit în New York City și Hudson, New York. A fost poet laureat al statului New York din 2001 până în 2003.
John Ashbery
The problem of Anxiety
Fifty years have passed
since I started living in those dark towns
I was telling you about.
Well, not much has changed. I still can’t figure out
how to get from the post office to the swings in the park.
Apple trees blossom in the cold, not from conviction,
and my hair is the color of dandelion fluff.
Suppose this poem were about you – would you
put in the things I’ve carefully left out:
descriptions of pain, and sex, and how shiftily
people behave toward each other? Naw, that’s
all in some book it seems. For you
I’ve saved the descriptions of chicken sandwiches,
and the glass eye that stares at me in amazement
from the bronze mantel, and will never be appeased.
