Eseu filosofic despre gaura de la covrigi

gaura-covrigi-1Eram în liceu când profesorul de istorie, care presăra în formidabilele lui prelegeri mici vorbe de duh, ca să ne mențină atenția, ne-a învățat că trebuie să privim (și consuma) covrigul, nu gaura lui. Se referea, evident, la covrigii din România, la care gaura servea – cred – pentru punerea lor fie pe sfoară, fie pe coada cățeilor, nu pentru a o ignora și a privi sau consuma, optimist, convrigul.

Mai târziu am auzit și varianta paharului cu apă și considerarea, de optimiști, a jumătății pline. Nu pot spune că am negat varianta cu paharul, dar inima mi-a rămas la covrigi, fusese prima mea întâlnire cu  filosofia  lui.

Ajunsă la Montreal, m-am întâlnit cu renumiții și delicioșii covrigi – bagels – care, ca și cei din România, au gaură. Prăvăliile care le coc și le vând sunt deschise 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămînă. Se pare că e o rețetă veche, foarte apreciată, care acum a ajuns de la Montreal și la New York și Toronto, unde mă regalez cu ei. Covrigii și Bagels-ii au toți o gaură considerabilă, pe care optimiștii, evident, o ignoră.

Lucrurile ar fi fost simple dacă mi-aș fi oprit atenția numai la covrigii din România și la cei din Montreal. Cu o mică indulgență aș putea include în studiu și covrigii  pretzel – cei cu mai multe găuri – la care opțiunile de optimist sau pesimist se multiplică!

Dar iată că, în cercetările mele, m-am ciocnit de o dilemă: supermarketurile nord americane vând bagels ai căror aluat e atât de crescut, încât legendara gaură de covrig a devenit minusculă și uneori e chiar invizibilă. Mi s-a explicat că, pentru covrigii americani, se folosește o altă rețetă, în care aluatul crescut tinde să desființeaze gaura. Mă întreb dacă nord americanul, optimist din fire, n-a inventat rețeta asta cu drojdie tocmai pentru a-l obliga pe consumator să considere covrigul și nu gaura.

Nu am adâncit cercetările, dar am observat că, pe acest mare continent gogoșile sunt și ele diferite de cele știute de mine. Mă refer la gogoșile culinare, nu la cele metaforice, minciuni, deși există și delicioasele prăjituri  minciunele,  pe care polonezii le numesc  aripi de îngeri,  ca nu cumva să se creadă că un popor cu tradiție religioasă ar promova  minciuna!

gaura-covrigi-2Gogoșile culinare ale polonezilor sunt  normale,  ca în România (normalitate înseamnă ca acasă): rotunde, unele umplute cu magiun și pudrate cu zahăr. Ei, aici vine poanta: nord americanii au și ei gogoși, le numesc donuts și, surpriza surprizelor: au o gaură la mijloc. S-a micșorat (aproape lipit) gaura la covrigi (bagels), dar iată, gogoșile (donuts) au gaură. Evident, trebuie cercetat în arhivele istorice dacă gaura de la donuts are și ea semnificațiile optimist / pesimit ale găurii de la covrigi / bagels.

Observațiile mele au continuat (voi supune documentările aprobării unui comitet avizat format din personalități care au demonstrat de-a lungul întregii lor cariere că nu gaura de la covrig este principala lor preocupare, ci restul covrigului) și, în urma cercetărilor am constatat că, în magazinele canadiene specializate, care oferă consumatorilor un larg evantai de gogoși – donuts – există două feluri de gogoși specifice numai Canadei: cea cu gaură, numită  maple deep  , cu glazură de sirop de arțar, specialitatea Canadei și a doua,  canadian maple,  fără gaură – ca o gogoașă europeană – tot cu glazură de sirop de arțar (maple), umplută cu cremă de vanilie. Ambele variante sunt delicioase!

Desigur, Canada e o țară pașnică și, în majoritatea cazurilor, aplicabilitatea lui  împacă și varza și capra  apare în multe domenii. Râmâne de văzut în ce măsura gaura de la  bagels  sau  donuts  intră în cugetările canadianului, sau el preferă – pentru definirea optimismului sau a pesimismului – să aplice motoda jumătății pline sau goale a paharului. Cum toți canadienii preferă să bea bere, la studiul meu ar trebui adăugat faptul că ea se consumă direct din sticlă, deci ar fi vorba de jumătatea plină sau goală a sticlei de bere, nu a paharului. Canetele de bere ies din discuție, conținutul lor fiind invizibil atât optimiștilor cât și pesimiștilor.

Cercetările continuă!

Desene de Adelaida Mateescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *