fugi de ploaie prin ploaie
când deja eşti ud leoarcă
îţi ştii bine chipul. gesturile
minciunile mici
din joacă
jumătăţile de propoziţii. lungimea unghiilor
cămaşa de noapte. ciorapii din nylon
inima strânsă – un fruct trecut
reflexiile sângerii ale paharului din cristal de boemia
sunetul gâtuit al robinetului
de sub fereastră
am clipit. am clipit încă o dată
toţi au plecat.
un copil plânge de sete. un altul de frica viselor
priveşte în jur. acesta e visul
mergi fără grabă
ia plastilină în palmele tale micuţe
fă-i pe toţi noi şi frumoşi
aşa cum faci soldăţei.
viaţa adevărată e visul
copilul se îndepărtează
neliniştit.
iar ţie
ţie nu am nimic să-ţi mai spun
nimic despre frumuseţea interioară
nimic despre drumul spre casă
să nu mai răspunzi la atâtea întrebări deodată
iată zilele vin către tine
cu mâinile goale
Multumesc, am zambit!
Viata adevarata e visul… Cioran mai spunea ceva asemanator prin Caiete. La tine sună mult mai fumos.