imaginează-ţi

fugi de ploaie prin ploaie

când deja eşti ud leoarcă

 

îţi ştii bine chipul. gesturile

minciunile mici

din joacă

jumătăţile de propoziţii. lungimea unghiilor

cămaşa de noapte. ciorapii din nylon

inima strânsă –  un fruct trecut

reflexiile sângerii ale paharului din cristal de boemia

sunetul gâtuit al robinetului

de sub fereastră

 

am clipit. am clipit încă o dată

toţi au plecat.

 

un copil plânge de sete. un altul de frica viselor

priveşte în jur. acesta e visul

mergi fără grabă

ia plastilină în palmele tale micuţe

fă-i pe toţi noi şi frumoşi

aşa cum faci soldăţei.

 

viaţa adevărată e visul

 

copilul se îndepărtează

neliniştit.

 

iar ţie

ţie nu am nimic să-ţi mai spun

 

nimic despre frumuseţea interioară

nimic despre drumul spre casă

 

să nu mai răspunzi la atâtea întrebări deodată

iată zilele vin către tine

cu mâinile goale

2 Comentarii

  1. Multumesc, am zambit!

  2. Viata adevarata e visul… Cioran mai spunea ceva asemanator prin Caiete. La tine sună mult mai fumos.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *