Anne Sexton
Bun venit, dimineață
Există bucurie
în toate:
în părul pe care-l piaptăn în fiecare dimineață,
în prosopul Cannon, proaspăt spălat,
cu care îmi frec corpul în fiecare dimineață
în capela ouălor pe care le gătesc
în fiecare dimineață,
în țipătul din ceainic
care îmi încălzește cafeaua
în fiecare dimineață,
în lingura și scaunul
care îmi strigă „Bună, Anne”
în fiecare dimineață,
în treimea mesei
după cum îmi asez eu tacâmul, farfuria, ceașca
în fiecare dimineață.
Toate astea sunt Dumnezeu,
chiar aici, în casa mea verde – ca de mazăre –
în fiecare dimineață
și vreau
deși de multe ori uit,
să mulțumesc,
să mă topesc lângă masa din bucătărie
într-o rugăciune de bucurie
în timp ce păsările sfinte de la fereastra bucătăriei
se înfruptă din cununa de semințe.
Asa că, în timp ce mă gândesc la asta,
lasă-mă să pictez un mulțumesc în palma mea
pentru acest Dumnezeu, pentru râsul ăsta de dimineață,
ca nu cumva să rămână nerostit.
Bucuria care nu este împărtășită, am auzit,
moare tânără.
Anne Sexton (Anne Gray Harvey, 9 Noiembrie, 1928 – 4 Octombrie, 1974) una dintre cele mai cunoscute și mai iubite poete americane, câștigatoare a premiului Pulizer în anul 1967 (pentru volumul “Live or Die”), renumită pentru stilul sau personal, confesional, ne-a lăsat o extraordinară colecție de poezie. După ani de luptă cu depresia, și-a pus capăt vieții la numai 46 de ani. Nu voi enumera volumele ei de poezie aici, menționez că poemul ales e din volumul “The Awful Rowing Toward God”, publicat la un an după moartea poetei.
Anne Sexton
Welcome Morning
There is joy
in all:
in the hair I brush each morning,
in the Cannon towel, newly washed,
that I rub my body with each morning,
in the chapel of eggs I cook
each morning,
in the outcry from the kettle
that heats my coffee
each morning,
in the spoon and the chair
that cry “hello there, Anne”
each morning,
in the godhead of the table
that I set my silver, plate, cup upon
each morning.
All this is God,
right here in my pea-green house
each morning
and I mean,
though often forget,
to give thanks,
to faint down by the kitchen table
in a prayer of rejoicing
as the holy birds at the kitchen window
peck into their marriage of seeds.
So while I think of it,
let me paint a thank-you on my palm
for this God, this laughter of the morning,
lest it go unspoken.
The Joy that isn’t shared, I’ve heard,
dies young.