Sabina Fati, Vitalie Ciobanu, Ioan Stanomir, Marian Voicu și Valentin Naumescu au avut inspirația, în coordonare cu editura Humanitas, să adune într-o carte 5 contribuții remarcabile la marea temă a Rusiei. A rezultat un volum excelent care dă (cel puțin) ”5 perspective asupra unei vecinătăți primejdioase”. Cartea se cheamă ”Vin rușii” și, cred foarte puternic aceasta, e bibliografie obligatorie pentru cei care vor să înțeleagă în profunzime cordonatele prezenței – actuale și istorice – rusești în România.
Metodologic, este de spus că toți cei cinci autori ai eseurilor care survolează tematică rusă – problematică, provocatoare istoric/politologic/social/uman – sunt, axiologic, aliniați către Vest. Cu alte cuvinte, cei cinci eseiști care ne spun, în multe feluri, cum anume vin rușii sunt intim convinși de justețea și superioritatea unor modele (culturale, ideologice, de organizare social-politică) pe care Rusia contemporană le pune, prin diverse mijloace și cu desfășurări de forțe (soft și hard) imoresionante, sub semnul întrebării și chiar în criză. Tradus altfel, Fati, Stanomir, Naumescu, Voicu și Ciobanu cred că reperul sănătos și cu sens aspirațional trebuie să fie democrația liberală, că ea este cea autentică. Nu e o întîmplare că Vladimir Putin, marele lider rus al ultimelor decenii, politicianul care dă numele unui întreg sistem, este adevărul altui tip de democrație – numit de el, în mai multe rînduri, ”democrație dirijată”; așa încât, plecând de la aceasta sintagmă favorită a lui Putin și a oamenilor pe care se sprijină acest sistem de putere, putem considera că volumul colecțiv de eseuri apărut la Humanitas citește ”democrația dirijată” prin lentilele ”democrației liberale”.
În privința contabilității marilor idei pe care le examinează și survolează eseurile incluse în această carte, registrul acestora este foarte generos. Punct NODAL pentru întreaga carte (formularea îi aparține lui Ioan Stanomir) poate fi considerat acesta: ”Rusia îşi aruncă umbra asupra a două secole de istorie a românilor. Indiferent de avatarurile ei (autocrație imperială, imperiu comunist ori republică autocratică), ea ne obligă la o raportare care nu poate fi niciodată neutră”. Despre tematică, mai concret: Ioan Stanomir pune marile borne ale impactului Rusiei asupra istoriei României și sensurile implicării rusești – cel mai adesea în detrimentul României, de unde și unul dintre cele mai trainice sentimente naționale antirusești din tot ce există la ora actuală în Europa; Sabina Fati (o cunoscătoare inclusiv ”la pas” al unor teritorii rusești sau care au aparținut Uniunii Sovietice) sistematizează 5 direcții majore, 5 deschideri mari prin care Rusia intră în România (vă semnalez în mod aparte foarte ingenioasa și convingătoarea demonstrație pe care o face cu privire la instrumentalitazarea tematicii unioniste, în raport cu Basarabia); Valentin Naumesc descrie coordonatele geopolitice și de relații internaționale în care s-au așezat raporturile României cu Rusia; Marian Voicu spune o poveste (teribilă, ca impact; pilduitoare, ca metodă de a tulbura vecinătățile problematice) – a ”limbii moldovenești” – și o face într-un fel răspicat; în fine, Vitalia Ciobanu povestește, de la Chișinău, cum a trăit limba, cultura și civilizația rusă și sovietică, textul său având o pronunțată și șarmantă latură afectivă.
”Vin rușii” este o carte care cade pe un context cu un potențial foarte bun de receptare. Iar oamenii care au scris-o chiar sunt cu adevărat dintre cei – nu foarte mulți la noi, din păcate – care pot scrie despre această temă așa cum se cuvine. Nu o ratați!
