Cerul din cameră – Jurnal ilustrat 91

Şi astfel tăpşanul a dăinuit, cu grădinile, livezile şi iazurile lui, chiar şi după ce în juru-i a început a se turna beton şi au prins a se înălţa blocuri. Atâta vreme cât împărăţia din sufletele îngemănate ale împăratului Aleodor şi împărătesei Catrina se păstra în bună rânduială, lumea se oprea neputincioasă în faţa gardului de scânduri al curţii lor. Era o bucurie să-i vezi acolo, cu copiii şi cu calul lor, lucrând şi jucându-se fericiţi de dimineaţa până seara, fugărindu-se printre straturi şi stropindu-se vara cu furtunul de udat grădina, fără să le pese de blocurile triste, care încercau zadarnic să le înfulece şi ultima bucăţică de cer.

jurnal-91-1

Îi hrăneau pe locatarii lor cu roadele grădinii din poveste, din truda şi prin munca lor culese, şi cerul începea să crească în ei.

jurnal-91-2

 

Am primit şi eu un măr din grădina lor şi, când l-am mâncat, cerul mi s-a deschis direct din camera mea. Iar eu… am încălecat pe-o şa şi, din seminţele mărului, v-am răsădit povestea aşa.

jurnal-91-3

(Florin Bican, „Şi dacă n-or fi murit, or mai trăi şi azi…”, în Şi v-am spus povestea aşa. Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înşişi, Bucureşti, Editura Arthur, 2014)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *