Catedrala Neamului și semaforul
Același semafor. Aceeași Catedrală – în perspectivă. Trei ipostaze. Trei culori. Și același cer:
Post Tagged with: "cer"
Adrien Candiard și speranța din adâncul nopții
În ultimii ani, nelipsitul discurs despre disperare pare că a pătruns, prin multitudinea de rețele ale conglomeratului mediatic ce ne înconjoară, până și în peisajul lăuntric, afectiv, al omului contemporan, dizolvându-i fragilul scut protector. Aceasta este, de altfel, una dintre premisele remarcabilei cărți a lui Adrien Candiard, Cât a […]
La copcă
cerul se desface ca o imensă navă renascentistă din care coboară pe marginea apei la prânz cu aripi portante pasageri cu ochi încercănați scaune pliabile nanowood din lemn alb biodegradabil pot fi închiriate pe lacul Maggiore de luni până duminică și-n zilele de sărbătoare cineva cască pescarul cu glugă trage […]
Birdwatcher
Obișnuința de a privi păsările este o chestie veche de când lumea. Oamenii au fost curioși dintotdeauna să știe ce e în mintea păsărilor și cum pot ele să zboare. Zborul, este un dar pe care noi oamenii nu l-am primit. Dar nu-i nimic, pentru că avem posibilitatea să le […]
Poezia ia o altă înfățișare
Ți-am scris pe o bucată străină de pagină. Poezia era de-un albastru albastru . Sta lângă mine absentă, Decolorată. Răbufnea Când îi cerșeam un răspuns . Zilele treceau. Nu mai puteam să-i deschid Nicio poartă. O mie de cercuri se roteau în jurul ei . Apoi ți-am scris pe o […]
Distanţele tresar
mamei Zbor peste ţărmuri. Distanţele tresar. Ochii polari părăsesc clipa . Bolta se pierde în ea , Devine atingere, Pansament pentru forma Robustă a golului. Sticlos, matern mi- e văzul. Vibraţia albastrului Mi- a acoperit venele . Am lăsat jos Umbrele, timpul Şi bezna. Copilul, Tot singur Şi neucis …
54
pentru că am tăcut mi s-au pus munţi la picioare s-au ridicat piramide din sfere de sare Luna a coborît la mine în fiecare noapte şi toate acestea doar pentru că am tăcut. părea că în spatele tăcerii mele ascund. nu ştiu ce, poate un răspuns la orice întrebare, poate […]
Un singur trup
Noi nu avem aceeași patrie Nu avem aceeași limbă Între orașul meu și orașul tău – mai sunt patru țări. Și o mare care ne desparte. Ora la care eu mă culc e ora la care tu te scoli Tu ai o țară de mari artiști. Eu am o țară […]
52
încă aştept scrisoarea, scrisoarea prin care să-mi spui ce s-a întîmplat. clopotele bat, pămîntul se dezbracă, iarna coboară ca o boală peste cerul curat. nu, nu vreau să te văd, vocea ta mă va ocoli, nu are putere să rostească cuvintele vii, va minţi. aştept să îmi scrii aşa cum […]
scepticism & animism prin lentile de contact
Vasile Dan afirmă despre sine ”Sunt un poet sceptic”, în poemul care încheie, la toate gamele unității de stil, Lentila de contact, volum apărut, în 2015, la Editura Mirador din Arad. Cu doar un an înainte, câștigase, la Barcelona, premiul Turnirului de poezie, organizat de USR. Poet cu multe volume […]
Ultimele articole
Jean-François Braunstein: Religia woke
,,Îmi scrii și tu ceva cu penița ta?”
MUSICA PURITAS DOMINICA (îndoita deplinătate… )
Revenire
În fine…
Jocul lui Dumnezeu
În apărarea lucidităţii patriotice sau de ce sunt junimist
MUSICA PURITAS DOMINICA (speranța… )
Doi
Ilonka și papanașii
“La femme gelée“ (Annie Ernaux)
Cum?
Abandon
Un nou proiect editorial Polirom: seria de autor „Ion D. Sîrbu”
Varză de (la) Bruxelles
Homo (Juridicus) (Sovieticus)
