10 ceasuri şi jumătate seara, în sâmbăta Paştelui…
„Marele Magazin de Coloniale, Delicatese, Comestibile et Colori şi Mare Depou de Vinuri şi Băuturi Jndigene et Streine“ cu firma „La trei struguri tricolori“, şi-a lăsat obloanele şi a închis gazometrul.
Tânărul Lache, funcţionar comercial în acest mare magazin, îşi pune costumul cel nou şi cravata cea nouă cu bizeţuri, îşi ia pălăria cea nouă şi porneşte.
Douăzeci şi patru de ore de absolută libertate.
Să-l urmărim ceas cu ceas şi pas cu pas.
Lache umblă pe stradă fără să ştie exact unde vrea să meargă, fără să fi hotărât cum să-nceapă petrecerea de Paşti.
Ciudat lucru însă!
Şi pe loc drept, gheata din dreapta supără tot aşa de tare ca şi la suiş şi coborâş.
7 ceasuri dimineaţa…
Lache se-ntâlneşte cu un amic, alt funcţionar comercial, tot comestibile et colori.
– Cristos a-nviat!
– Adevărat a-nviat!
Oricât să zici, teribilă potriveală! Ghete la fel!
Da, dar pe amicul nu-l supără gheata din dreapta – îl supără a din stânga.
8 ceasuri dimineaţa.
Sunt pe bulevard…
Lache are o idee: să şază pe o bancă.
Amicul aprobă ideea lui Lache…
Şed, şi unul întinde piciorul din dreapta, adică Lache, iar celălalt întinde piciorul din stânga, amicul, care va să zică…
Şi şed aşa foarte melancolici, privind cum trec fel de fel de trecători şi de trecătoare, unii mai încet, alţii mai iute, ba unii chiar aleargă, parcă ar fi cu picioarele goale.
(I.L. Caragiale, La Paşti, „Universul“, 14 apr. 1900)
