Literatura ca spionaj

Cel de-al doisprezecelea roman al lui Ian McEwan, Operaţiunea Sweet Tooth, publicat în 2012, are forma unei confesiuni alerte ce oferă o retrospectivă a perioadei în care eroina (care joacă și rolul naratorului) fusese, cu 40 de ani în urmă, agent al serviciilor secrete britanice, mai exact al celebrului MI5. Speranța ori dezamăgirea, după caz, de a avea în față un roman de spionaj este spulberată pagină cu pagină, căci, de fapt, scriitorul britanic construiește inteligent și cu umor sec un roman în roman, o poveste despre literatură, despre relația dintre literatură și realitate, despre eforturile și încercările mai mult sau mai puțin reușite ale cititorilor de a înțelege mecanismele ficțiunii, despre măsura – nemăsurabilă – în care scriitorul este și personaj ori cel care povestește este și cel povestit.
me

Eroina acestui roman este Serena Frome, frumoasă și isteață, îndrăgostită de literatură (cititoare bulimică, lipsită însă de intuiția valorii, recunoaște că citește deseori ca să nu gândească și ca să se regăsească în vreo eroină, motiv pentru care nu suportă romanele doar cu personaje masculine – sic!), la al cărei studiu renunță din dorința părinţilor de a o vedea licenţiată (în mod mediocru) în matematică la Cambrige. Angajată atipic (căci era absolventă cu „bine”, intrarea fiindu-i asigurată grație unui ofițer în vârstă care îi este amant pentru o vară și care îi devine și creator, spunându-i ce să citească, cum să simtă natura, cum să bea vinul…) de serviciile secrete, cea mai importanată sarcină pe care o primește este recrutarea unui tânăr romancier care să fie susținut financiar de către servicii pentru atitudinea sa anticomunistă. Operațiunea poartă numele de Sweet Tooth. Serena îi citește cu poftă povestirile de care se îndrăgostește, convinsă că astfel poate înțelege personalitatea autorului. Intră naivă într-un joc al presupunerilor, al corespondențelor iluzorii dintre autor și personajele sale (povestirile sunt inserate în roman, rezumate de Serena). Și se îndrăgostește și de scriitor. Marea provocare a Serenei este cum să nu-și trădeze misiunea, păstrând șansele iubirii, ale cărei manifestări concrete sunt delicios și din abundență descrise de către McEwan: sex ca-n povești, stridii, șampanie, vin – cumpărate toate cu banii serviciilor secrete. Păstrarea ficțiunii propriei persoane devine prioritatea vieții sale. În finalul romanului, McEwan recurge la o întorsătură de factură postmodernistă și le oferă cititorilor o surpriză care răstoarnă rolurile de spion, de scriitor, de narator, de creator.

Romanul devine un ochean întors, așa-zisa realitate și ficțiunea amestecându-se aiuritor, imprevizibil. Scriitorul, sugerează McEwan, e un spion. Cel din urmă, spionul spionilor. Încercarea serviciilor de a influența literatura este un fiasco, în schimb oferă materia primă excelentă pentru ca ficțiunea să schimbe realitatea. Lectura unei cărți devine echivalentă cu lectura „celuilalt”. Și spionul și romancierul sunt niște mistificatori profesioniști care se străduiesc să pătrundă în spiritul „celuilalt”, urmărindu-i destinul. Unul mai duplicitar decât altul.

Povestea de dragoste și de spionaj este dublată de viziunea critică a autorului asupra realităților politice, economice sau culturale ale perioadei, principalele probleme ridicate aici fiind manipularea intelectualilor, libertatea de expresie, statul femeilor în societate, raportul dintre integritatea artistică și propaganda politică, mizeria în care sunt aruncați oamenii din cauza terorismului, a războaielor reci, anticomunismul, culisele vieții literare, dedesubturile premiilor acordate. Reprezentanții acestor realități crunte sunt însă în mâinile sadice ale lui McEwan niște marionete, scenele fiind parodice, provocând astfel mai degrabă amuzament. Jocul suprafețelor înșelătoare generează situații al căror absurd ori penibil provoacă zâmbete.

Aparent un roman istoric și un roman de spionaj din timpul războiului rece din Marea Britanie a anilor 70, Operațiuena Sweet Tooth se dovedește, un roman de dragoste, o comedie socială și un metaroman în care Ian McEwan se joacă spectaculos și exuberant atât cu realitatea, cât și cu ficțiunea, pentru a pune în lumină relația cu dublu sens dintre realitate și literatură, dar și mecanismul anevoios de a scrie sau de a citi ori interpreta o operă literară.

Ian McEwan, Operațiunea Sweet Tooth, Traducere din engleză și note de Dan Croitoru, Polirom 2014

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *