Ian McEwan – Operațiunea Sweet Tooth (1)

Într un fel, aici a început toată povestea, adică în momentul când am intrat în birou și mi s a explicat care avea să fie misiunea mea. Tapp, care stătea la birou, a dat din cap impasibil în chip de salut. În cameră se mai aflau încă trei bărbați în afară de tipul care mă condusese înăuntru. Unul dintre ei, de departe cel mai în vârstă, cu părul argintiu dat pe spate, stătea tolănit într un fotoliu cu pielea roasă, în timp ce ceilalți ședeau pe scaune tari de birou. Era acolo şi Max, care și a țuguiat buzele în chip de salut. Nu m a mirat să l văd și i am zâmbit pur și simplu. Într un colț am văzut un seif masiv cu cifru. Aerul era plin de fum de țigară și jilav din cauza respirației. Probabil că întâlnirea dura de ceva timp. Nu s au făcut prezentări.

Ian McEwan – Operațiunea Sweet Tooth
Traducere din limba engleză de Dan Croitoru
©Editura Polirom, Colecția „Biblioteca Polirom“, Seria ACTUAL, 2014

[…] Tapp a făcut semn spre o cutie lăcuită de pe birou și toată lumea s a servit cu țigări. M am așteptat să fiu rugată să aștept afară, ca mai înainte. Dar pesemne că domnul cărunt emisese vreun semnal secret, pentru că Tapp și a dres glasul ca s o ia de la capăt și mi a zis :
— Păi, bine atunci, Serena. Am înțeles de la Max, aici de față, că – pe lângă matematică – ești la curent cu chestiile astea literare moderne, romane, din astea… că ești bine pusă la punct cu, asta, cum îi zice ?

— Literatura contemporană, i-a furnizat Max sintagma.
— Așa, că ești foarte citită și cunoști al naibii de bine lumea literară.
Am șovăit o clipă, apoi am spus :
— Îmi place să citesc în timpul liber, domnule.
— Nu e nevoie să mi spui „domnule“. Și ești la zi cu chestiile astea contemporane care apar acum.
— Citesc romane cel mai adesea în ediții ieftine, luate la mâna a doua și apărute la vreo doi ani după edițiile cartonate. Cele cartonate sunt cam peste bugetul meu.
Această diferențiere minuțioasă a părut să l deruteze sau să l irite pe Tapp. S a lăsat pe spătarul scaunului și a închis ochii pentru câteva secunde, așteptând să i se împrăștie confuzia. Nu i a deschis decât la jumătatea frazei următoare.
— Deci, dacă ți aș spune niște nume cum ar fi Kingsley Amis, David Storey sau…, și a aruncat ochii pe o hârtie de pe birou, William Golding, ai ști exact despre cine vorbesc.

no images were found

— Sunt autori pe care i am citit.
— Și știi ce să spui despre ei.
— Cred că da.
— Cum i ai ierarhiza ?
— Cum i aș ierarhiza ?
— Da, știi tu, de la cel mai bun la cel mai prost.
— Sunt scriitori foarte diferiți… Amis e un romancier comic, cu un strălucit simț al observației și un umor destul de necruțător. Storey este un cronicar al vieții clasei muncitoare, extraordinar în felul lui, iar, ăăă, Golding e mai greu de definit, probabil un geniu…

— Și n cazul ăsta ?
— Doar din punctul de vedere al plăcerii la lectură, l aș pune pe Amis în frunte, apoi pe Golding, pentru că sunt sigură că e un scriitor profund, și pe locul al treilea, pe Storey.
Tapp și a consultat notițele, apoi a ridicat ochii și a zâmbit înviorat.
— Exact așa îi am și eu aici.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *