Ian McEwan – Operațiunea Sweet Tooth, (4)

În cameră s a așternut liniștea. Tapp ne a oferit țigări din cutia lui, mai întâi mie, apoi celorlalți. Am stat cu toții și am fumat, așteptându l pe Nutting să continue. Mi am dat seama că Max mă privea. Când ochii ni s au întâlnit, mi a făcut un semn din cap imperceptibil, ca și cum ar fi vrut să mi zică „Ține o tot așa“.

Cu o oarecare dificultate inițială, Nutting s a ridicat din fotoliu, s a dus la biroul lui Tapp și a luat notițele. A dat paginile până a găsit ce voia.
— Cei pe care i căutăm sunt din generația ta. O să ne coste mai puțin, asta i clar. Genul de stipendiu pe care l vom oferi prin una dintre organizațiile ce ne vor servi drept fațadă îi va fi suficient unui individ ca să se ntrețină fără să mai fie nevoit să și ia o slujbă timp de un an doi, poate chiar trei. Știm că nu trebuie să ne grăbim și că rezultatele n o să apară într o săptămână. Sperăm să avem zece subiecți, dar tu nu trebuie să te ocupi decât de ăsta. Și una dintre propuneri…

no images were found


S a uitat prin ochelarii în formă de semilună care i spânzurau de un șnur la gât.
— Îl cheamă Thomas Haley sau T.H. Haley, cum se semnează. Licențiat în Engleză la University of Sussex, cu „Excelent“, e încă acolo, a absolvit un masterat în Relații internaționale cu Peter Calvocoressi, acum face un doctorat în literatură. Am aruncat un ochi peste fișa medicală a lui Haley. Nimic important de semnalat. A publicat câteva proze scurte și câteva articole. Își caută un editor. Dar mai trebuie să și găsească și o slujbă după încheierea studiilor. Calvocoressi îl apreciază în mod deosebit, ceea ce ar trebui să fie suficient pentru oricine. Benjamin, aici de față, i a întocmit un dosar și am vrea să ne spui opinia ta. În caz că ți convine, am dori să te urci în tren și să te duci la Brighton pentru o evaluare. Dacă ne dai OK ul, îl acceptăm. Dacă nu, căutăm în altă parte. Decizia îți aparține. Evident, înainte de vizită o să i trimiți o scrisoare de prezentare.

Privirile tuturor erau ațintite asupra mea. Tapp, cu coatele pe birou, își făcuse acum și el o șa din degete, pe care și sprijinea bărbia. Apoi, fără să și dezlipească palmele, și a lovit silenţios degetele unul de altul.
M am simțit datoare să formulez și eu o obiecție inteligentă :
— Dar n o să arăt ca domnul X al dumneavoastră dacă o să apar așa, cu un carnet de cecuri în mână ? S ar putea s o ia la fugă la vederea mea.
— La vederea ta ? Mă cam îndoiesc, draga mea.
S au auzit din nou chicoteli discrete. M am înroșit, deranjată. Am văzut că Nutting îmi zâmbea și m am forțat să i zâmbesc la rândul meu.
— Sumele o să fie atractive, mi a zis. O să alocăm fondurile printr un intermediar, o fundație deja existentă. Nu e o organizație mare sau foarte bine cunoscută, dar avem în interior contacte de încredere. Dacă Haley sau altul se apucă să verifice, o să stea în picioare foarte frumos. O să ți transmit numele ei imediat ce ne punem de acord. Evident, o să fii reprezentanta fundației. O să ne anunțe de fiecare dată când primești corespondența. Și o să ți facem rost de niște hârtie cu antetul lor.

— Dar nu s ar putea să se facă pur și simplu niște recomandări amicale, să spunem, ministerului care pune la dispoziție subvenții pentru artiști ?
— Te referi la Arts Council ? (Nutting a emis un hohot de râs amar, teatral. Am văzut că și ceilalți rânjeau.) Draga mea, te invidiez pentru inocența de care dai dovadă. Dar ai dreptate. Ar fi trebuit să se poată ! Secția de literatură e condusă de un romancier, Angus Wilson. Îl știi? Pe hârtie părea exact genul cu care am fi putut colabora. Membru al Clubului Athenaeum, atașat naval în timpul războiului, s a ocupat de chestii secrete în cadrul celebrei Hut Eight care priveau… ăă… la… în fine, n am voie să spun. L am invitat la prânz, apoi – o săptămână mai târziu – m am dus la el, la birou. Am început să i explic ce voiam. Și nu ți spun, domnișoară Frome, că mai că nu m a aruncat pe fereastră de la etajul trei.
Mai spusese povestea asta și înainte și se vedea că e încântat s o spună iarăși, cu înfloriturile de rigoare.

Ian McEwan – Operațiunea Sweet Tooth
Traducere din limba engleză de Dan Croitoru
©Editura Polirom, Colecția „Biblioteca Polirom“, Seria ACTUAL, 2014

— Acum ședea frumos la birou – costum alb de in, papion de culoarea lavandei, umor fin – și în clipa următoare se făcuse vânăt la față, mă înșfăcase de revere și mă scotea pe uşă afară. Mi a zis niște chestii pe care nu pot să le repet în prezența unei doamne. Și homosexual cât încape. Dumnezeu știe cum de l au lăsat să se apropie de codurile alea navale în patrujdoi.
— Corect, a zis Tapp. Nouă ne zic că facem propagandă jegoasă, dar când Corul Armatei Roșii cântă la Albert Hall, nu mai găsești un bilet.
— Max, aici de față, și ar fi dorit ca Wilson chiar să mă arunce pe fereastră, a spus Nutting și, spre surprinderea mea, mi a făcut cu ochiul. Zic bine, Max ?
— Eu am spus ce am avut de spus, a răspuns Max. Acum vă stau la dispoziție.
— Bine.
Nutting a făcut un semn din cap spre Benjamin, tânărul care mă condusese înăuntru.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *