Luciditatea lui Cehov se naşte în anii de ucenicie ai scriitorului: modestia începuturilor sale, de truditor în coloanele revistelor satirice ruse, explică tenacitatea cu care scriitorul a refuzat himerele utopice şi patetismul profetic. Departe de piscurile utopizante ale intelighenţiei, medicul care alege pseudonimul de Cehonte învaţă să-i privească pe oameni […]
Viaţa este, în paginile lui Cehov, asemeni mării ale cărei valuri îşi au propriul lor contur mişcător: destinul se înfăţişează refuzând ordinea locurilor comune, în vreme ce ambiguitatea tristeţii sau a fericirii alungă certitudinile, în favoarea polifoniei imposibil de redus la o singură voce dominantă. Niciodată în acord cu intelighenţia […]
În clipele în care singurătatea mă înconjoară, cu fortificaţiile ei de îndoială şi de jale, un vânt se insinuează din depărtări, iar parfumul tău revine până la mine, discret asemeni unei promisiuni a amurgului. Şi ştiu că atunci, doar atunci, o poartă de himere se deschide şi ceea ce este […]
Conturul estompat al amurgului este, din clipa morţii tale, singura patrie care ne mai poate primi. Şi doar aici, departe de lumina zilei, departe de forfota culoarelor de neon, cuvintele pe care le căutam vin spre mine, ca atinse de suflarea acelui vânt ce oglindea, cândva, fericirea noastră discretă. Suntem, […]
Atunci când întârzii, în serile alunecând în iarnă, în faţa clădirii grave şi melancolice a şcolii comerciale care ne-a fost port şi casă, mi se pare că din zidurile sobre vocea ta se desenează limpede şi visătoare, asemeni unui caier de fum ce străbate întinsul de fum al nopţii de […]
Mamei mele, Mihaela Stanomir Mihail Bulgakov nu a fost întemniţat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exilat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exterminat, prin frig, glonţ sau foame, de puterea sovietică. Mihail Bulgakov a fost îngropat de viu în vastul penitenciar care devenise patria sa […]
Nu, acesta nu este un jurnal al deznădejdii, pentru că moartea nu a putut institui, niciodată, timpul aspru al despărţirii : inimile care au bătut împreună redescoperă, discret, intimitatea de atingeri pe care biologia oarbă nu o mai poate întrerupe, niciodată. Nu, acesta nu este un jurnal al însingurării, pentru […]
Puţine opere din literatura română posedă efervescenţa melancolică a textelor din “ Romanul epistolar” imaginat de Radu Stanca şi de Ion Negoiţescu. Editat în urmă cu aproape patru decenii şi republicat acum în ceea ce este o ediţie definitivă, romanul celor doi este nu doar o capodoperă, ci şi testamentul […]
Dragostea din prozele lui Cehov nu are nimic stihial,mesianic sau pedagogic. Ea se sustrage, prin ambigua ei energie, oricărei lecturi moralizatoare. Niciodată pe deplin împlinită, mereu în vecinătatea ratării, singurătăţii şi a morţii, dragostea îşi precizează conturul ei melancolic pe acest fundal ce cuprinde nuanţele infinitezimale ale mişcării sufleteşti. Selecţia […]
Revelaţia lui Turgheniev este, înainte de toate, revelaţia melancoliei. Nimic mai puternic decât acest sentiment în paginile sale. Este ca şi cum, în spaţiul unei proze ce refuză atracţia stihialului, scriitorul rus ar fi reuşit să domesticească tonurile impresioniste ale muzicii ce îi aduce împreună pe Mozart, Chopin sau Debussy. […]
