A.S. Puşkin, ” Kirdjali (Povestire)”, (1)

Kirdjali era de felul lui bulgar. Pe turceşte acest cuvînt însemna voinic, viteaz1. Cum îl chema de fapt, nu ştiu.
Băgase spaima în toată Moldova cu jafurile lui. Ca să vă puteţi da socoteala cît de cît ce fel de om era, am să vă spun una din isprăvile lui vitejeşti. Într o noapte, însoţit numai de arnău¬tul Mihailaki, a atacat o aşezare bulgărească ; după ce au dat foc acelei aşezări, de la un capăt la altul, au prins să umble din colibă în colibă. Kirdjali spinteca, Mihailaki căra prada.

A.S. Puşkin
Dama de pică şi alte povestiri
Traducere din limba rusă de Eusebiu Camilar
Editura Polirom
Seria Top 10+

— Kirdjali ! Kirdjali ! răcneau amîndoi, iar tot satul se împrăştia care încotro.
Cînd porni zavera şi Alexandru Ipsilanti începu să şi adune oaste, Kirdjali veni şi el cu cîţiva din vechii lui tovarăşi. Nu prea erau dumiriţi asupra ţelului adevărat al Eteriei, însă ştiau bine un lucru : că războiul era pentru ei un prilej de îmbogăţire pe socoteala turcilor şi poate şi pe seama moldovenilor.
Alexandru Ipsilanti era viteaz, dar nu avea însuşirile cerute de rolul pe care şi l luase cu atîta înflăcărare şi nesocotinţă. Nu ştia să ţină oamenii în frîu, iar aceştia, la rîndul lor, nu aveau faţă de el nici respect, nici încredere. După nenorocita luptă în care a pierit floarea tineretului grec, Iordaki Olimpiotul îl sfătui să se dea la o parte şi i luă locul. Ipsilanti plecă în goana calului către hotarul Austriei, de unde îşi trimise blestemul asupra oamenilor lui, numindu i răzvrătiţi, laşi şi nemernici. Cea mai mare parte din aceşti laşi şi nemernici au pierit sub zidurile mănăstirii Secu sau pe malurile Prutului, apă¬rîndu se cu înverşunare împotriva unui duşman de zece ori mai puternic.

Kirdjali lupta sub comanda lui Gheorghe Cantacuzino, despre care putem spune acelaşi lucru ca şi despre Ipsilanti. În ajunul luptei de la Sculeni, el ceru autorităţilor ruseşti permisi¬unea să intre în carantina lor. Oamenii lui răma¬seră fără comandant, însă Kirdjali, Safianos, Kantagoni şi alţii nu i simţeau defel lipsa.
Mi se pare că lupta de la Sculeni n a fost descrisă încă de nimeni în tot adevărul ei tulbu¬rător. Închipuiţi vă şapte sute de oameni, arnăuţi, albanezi, greci, bulgari şi tot felul de adunătură, care n aveau habar de meşteşugul armelor şi se retrăgeau din calea a cincisprezece mii de călă¬reţi turci. Se înghesuiră pe malul Prutului şi aşezară în faţa lor cele două tunuri mici, găsite la curtea domnească din Iaşi, din care se trăgea uneori la ospeţe, de ziua domnului Moldovei. Turcii ar fi folosit cu dragă inimă încărcăturile cu mitralii, dar nu îndrăzneau fără încuviinţarea autorităţilor ruseşti, căci mitraliile ar fi ajuns de bună seamă pînă pe malul acestora.

Comandantul carantinei, astăzi răposat, ser¬vea de patruzeci de ani în armată şi nu auzise
de cînd era şuieratul gloanţelor, dar i a fost dat să l audă atunci. Cîteva gloanţe îi ţiuiră chiar pe lîngă ureche. Bătrînelul se făcu foc şi l ocărî amarnic pe un maior din regimentul de infan¬terie Ohotsk, aflat pe lîngă carantină. Neştiind ce trebuie să facă, maiorul alergă la rîu şi i ameninţă cu degetul pe delibaşii care şi jucau caii pe malul celălalt. Văzînd ameninţarea, aceş¬tia îşi întoarseră caii şi plecară în goană ; iar după ei plecă întregul detaşament turcesc. Pe maiorul acela îl chema Horcevski. Nu ştiu ce s a ales de el mai tîrziu.
Totuşi, în ziua următoare, turcii îi atacară pe eterişti. Pentru că nu îndrăzneau să folosească nici mitralii şi nici ghiulele, se hotărîră, împo¬triva obiceiului, să lupte cu tăişul sabiei. Bătălia a fost cruntă. S au hăcuit cu iataganele. La turci, care nu folosiseră pînă atunci lănci, se văzură deodată lăncile ruseşti ale cazacilor nekrasovi¬eni, care luptau în rîndurile lor.
Cu îngăduinţa ţarului, eteriştii puteau să treacă Prutul şi să se adăpostească în carantină. Ei prinseră să treacă apa. Pe malul turcesc rămăseseră doar Kantagoni şi Safianos. Rănit încă din ajun, Kirdjali trecuse Prutul şi zăcea în caran¬tină. Safianos fu ucis. Cît despre Kantagoni, om neînchipuit de gras, a fost rănit cu lancea în burtă. Cu o mînă a ridicat paloşul, cu cealaltă a apucat lancea duşmană, s a proptit de ea, înfigîndu şi o şi mai adînc şi ajungînd astfel cu paloşul pînă la ucigaşul său ; se prăbuşiră împreună.

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *