Apoi îi dezvălui o taină pentru care oricare din noi ar da foarte mult…
Tinerii jucători deveniră şi mai atenţi. Tomski îşi aprinse pipa, trase un fum şi urmă :
— În aceeaşi seară, bunica se înfăţişă la Versailles, au jeu de la reine1. Ducele de Orléans ţinea banca ; bunica se scuză că nu a adus datoria, invocînd drept justificare o mică istori¬oară, şi începu să ponteze contra lui. Alese trei cărţi şi le puse una după alta ; toate trei cîştigară de la primul tur, şi bunica scăpă de toată datoria.
— O întîmplare ! spuse unul din oaspeţi.
— Basme ! adăugă Hermann.
— Poate că au fost cărţile măsluite ? interveni un al treilea.
— Nu cred, răspunse grav Tomski.
— Cum se poate ? ! răspunse Narumov. Bunica ta ghiceşte trei cărţi la rînd şi tu încă n ai învă¬ţat de la ea cabalistica asta ?
— Pe dracu’, răspunse Tomski. A avut patru fii, printre care şi tatăl meu. Toţi patru erau jucători pătimaşi şi ea nu şi a dezvăluit taina nici unuia, deşi nu le ar fi stricat, după cum nu mi ar fi stricat nici mie ! Dar iată ce mi a povestit unchiul meu, contele Ivan Ilici, dîndu şi cuvîntul de onoare că e adevărat. Răposatul Ceapliţki, care a murit în mizerie după ce şi a tocat milioanele, pierduse odată, în tinereţe, vreo trei sute de mii, jucînd cu Zorici, după cîte mi aduc aminte. Era disperat. Bunicii mele, care de altfel judeca foarte aspru poznele tinerilor, i se făcu milă de Ceapliţki. Îi dădu trei cărţi, spunîndu i să le pună una după alta, şi i ceru cuvîntul de onoare că după aceea nu va mai juca niciodată. Ceapliţki se duse la învingătorul său şi se aşeză la joc. Miză pe prima carte cinci¬zeci de mii şi cîştigă ; dublă miza în joc, mai repetă o dată şi se achită de datorie, ba mai rămase şi în cîştig… Ei, dar e timpul să ne cul¬căm ; e şase fără un sfert.
A.S. Puşkin
Dama de pică şi alte povestiri
Traducere din limba rusă de Eusebiu Camilar
Editura Polirom
Seria Top 10+
Într adevăr, se lumina de ziuă. Tinerii îşi goliră paharele şi plecară pe la casele lor.
