Pentru cei mai mulţi dintre oameni, despărţirea este un fapt administrat birocratic şi mecanic, asemenea morţii .Un geniu implacabil al speciei îi locuieşte, dictându-le mişcările de automat cu care se îndreaptă, orbi, spre propriul lor sfârşit. Comfortul zilelor lor este perfect, asemeni unei camere aseptice de hotel : în marginile […]
De ce am ales să scriu doar acum, când tu ai trecut pragul, romanul dragostei noastre? De ce doar moartea ta a înlăturat un zăgaz al discreţiei şi al pudorii, acel zăgaz pe care îl moştenisem, amândoi, dintr-o ereditate a melancoliei şi a suferinţei mute? De ce doar despărţirea a […]
Şi oare cum ar fi citit ea paginile acestea, paginile ce se aştern, zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, asemeni valurilor ce nu se pot opri din alergarea lor? Şi oare m-ar mai fi recunoscut în această fiinţă care se confundă cu textul şi cu durerea , […]
Variaţiunile acestui text sunt variaţiunile nostalgiei înseşi. Scrisul urmează disciplina dorului: culorile, sunetele, miresmele deschid porţile, iar gândurile sosesc spre a umple domeniul amintirii. Trecerea timpului devine o petrecere a cuvintelor, un drum care se leagă de toate celelalte drumuri, un drum pe care poţi merge doar atunci când memoria […]
« Zeci de doctori si asistenti de la spitalul Loreta Mare din Napoli se afla sub arest la domiciliu dupa ce o investigatie a evidentiat faptul ca nu erau la munca in timpul programului, scrie The Guardian. Doctorii si asistentii se numara printre cei 94 de angajati ai spitalului din Napoli vizati […]
La 1945, anul dispariţiei lui Ion Pillat, România sa se pregătea să moară. Destinul a fost clement cu Ion Pillat. Nu i-a fost dat, în viaţă, să cunoască solitudinea,umilinţa, detenţia, asemeni fiului său Dinu. Parcursul său biografic se oprea în acest prag istoric. Tot ceea ce urmează este lichidarea patrimoniului […]
Vãd prin lentila unui vers Câte ferestre are-o zi, Cum prin vitralii trece-un cor De aripi lungi cu veşti din cer Şi câte uşi se-ntredeschid, În toiul nopţii, la un semn Al gândurilor care ies Ademenite de mister. Cuvintele care rãmân, În urma lor, pe un caiet Se-adunã într-un stol […]
Îi auzeam în gând pe cei plecaţi, Rugându-mã sã stau cu ei puţin, Afarã se-nnopta, dar înãuntru Vedeam cu ochii-nchişi cum mã albeam De liniştea curatã ca zãpada, Pe care ei, venind, o rãspândeau. Aveam atâtea sã ne povestim, Deşi pãrea cã totul era spus, Mai rãmânea sã ne privim […]
Eu nu ştiu cum sunt, însã tu Cobori ca-ntr-o peşterã-n mine Sã-mi spui, cercetându-mi ascunsul, Ce vezi, pânã unde-ai ajuns. Speriatã de razã, ţestoasa Tristeţe se trage-n adânc, Dar fluturii moi ai nãdejdei Tresar, luându-şi zborul, din somn. Pe când te afunzi în penumbra-mi, Eu urc înspre tine orbit De-atâta […]
Servitorul ieși în întîmpinarea lui Peciorin și-l anunță că vor începe să încarce bagajele pe dată; îi dădu cutia cu țigări și, după ce primi cîteva porunci, se repezi să le ducă la împlinire. Stăpînul lui își aprinse o țigară, căscă de vreo două ori și se așeză pe bancă […]
