Cine hobbitează, are noroc. Poveștile curg și cad clipocind, pe îndelete, trebuie doar să ai răbdare cu ele, să te dedulcești cu lentoarea, cu fluxul lor lenevos. Omuleții închipuiți nu mai prididesc să sclipească precum licuricii, iar eu le dau să guste păhăruțe cu Chartreuse (da, da, tocmai din Alpi, […]
Atunci când primești de la viaţă un cadou, o nouă relaţie, un copil care tocmai s-a născut sau o mare șansă, spui, de regulă, „mulţumesc”. Numai că a spune e doar începutul. A spune cu adevărat „mulţumesc” înseamnă în primul rând a fi matur și doar oamenii maturi știu să […]
Corto Maltese, marinarul misterios şi cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX. Însuşi numele său trimite, cum sugera Pratt, la acel “ Maltese Falcon” pe care îl râvnesc personajele lui Dashiell Hammett. Este Corto un Sam Spade mediteraneean? Poate […]
Basmele populare ca şi literatura cultã pentru copii stau sub semnul unei ciudate omisiuni: timpul. Acţiunea se desfãşoarã în spaţii imaginare, o împãrãţie, un castel, pãdurea, grãdina ispitirii, tãrâmul celãlalt, care poate fi adâncul unei ape sau al unui ţinut din mãruntaile pãmântului, ori înaltul muntelui, al cerului ca locuinţã […]
Dacă o să spun că abia după 35 de ani am descoperit și eu un fir de păr alb, o să zică lumea că sunt norocos. Dar mărog, pentru mine el nu a fost mai puţin alb, și imediat au început să-mi umble prin cap toate proverbele şi statisticile despre […]
În 2012, două filme m-au atins sufletește în mod aparte: „După dealuri” (în regia lui Cristian Mungiu) și „Amour” (în regia lui Michael Haneke). „După dealuri” produce un catharsis lent care își face efectul doar la câteva ore ori zile ori chiar săptămâni după vizionare. Cel puțin așa a funcționat […]
Avem nevoie de ceva vechi. Avem nevoie de el pentru a ne ajuta să ne înțelegem mai bine. Avem nevoie de trecut pentru a învăța din el. Atunci când închidem ochii și ne aducem aminte de ceva, trebuie să ne gândim dacă am avut ceva de învățat din experiența respectivă […]
Eram într-un tren care plecase din Bucureşti spre Ploieşti, pe la ora șase seara, genul de navetă în care toată lumea coboară la Ploiești și nimeni nu se uită pe geam, iar pe rândul din faţa mea o domnişoară vorbea la telefon cu o prietenă. Vorbea tare și fără jenă […]
Toate relaţiile frumoase încep pe o bancă în parcul din spatele liceului, într-un compartiment de tren, într-un bar sau pe un balcon, la un chef neprevăzut care devine apoi sărbătoarea naţională a vieţii tale. Încep cu acele zile binecuvântate în care stai ore întregi, vorbeşti despre zeci de mii de […]
