Mircea Ivănescu, „Ţărmul visat văzut de morţii tineri”
Când am intrat în camera cu tavanul foarte jos – şi lumină sfâşiată ca nişte cârpe îmbibate cu sânge – nu-mi aminteam, nu-mi aminteam deloc cum ajunsesem acolo, unde eram, care era locul acesta – unde, probabil, mai intrasem, căci mai fusesem pe aici, ştiam asta. M-am dus spre tejgheaua […]









