Luni, 15 aprilie, scriitoarea Nina Cassian a încetat din viaţă. De atunci, internetul a fost invadat de informaţii, poezii, mesaje de condoleanţe, declaraţii de solidaritate, amintiri despre poeta trecută în nefiinţă. Presupun că şi la televizor a existat un curent similar celui din mediul virtual. Am început să reflectez.
Frumos, dar totuşi trist… Săptămâna trecută, înainte de deces, câtă lume îşi mai aducea aminte de Nina Cassian? Câţi oare mai citeau din opera ei? Câţi oare se mai interesau de bucuriile şi suferinţele din viaţa ei?
Apoi, brusc, prin moarte, Nina Cassian a înviat! Poeziile ei apar pe bloguri şi pe reţelele de socializare, detaliile referitoare la viaţa pe care a trăit-o fac obiectul articolelor de presă şi al emisiunilor televizate. Oameni care nu au nici în clin, nici în mânecă cu literatura ajung să o recunoască în fotografii!
Sunt curios cât timp va mai trece până când şi această nouă şi plăpândă viaţă a Ninei Cassian se va stinge, oamenii de rând văzându-şi de ale lor, iar media oprindu-se asupra următoarei poveşti aducătoare de audienţă. Cu siguranţă, nu foarte mult.
Uitare, moarte şi mediatizare, uitare… Adrian Pintea (d. 08.06.2007), Florian Pittiş (d. 05.08.2007), Ion Dolănescu (d. 19.03.2009), Gheorghe Dinică (d. 10.11.2009), Jean Constantin (d. 26.05.2010), Adrian Păunescu (d. 05.11.2010), Fănuş Neagu (d. 24.05.2011), Andrei Bodiu (d. 03.04.2014), Nina Cassian (d. 15.04.2014)… Câţi au fost şi mai înainte! Pe câţi i-oi mai fi sărit eu! Câţi vor mai urma! Şi mereu, mereu la fel…
Înţeleg uitarea de după moarte, stă în firea lucrurilor şi a istoriei, dar pe cea din timpul vieţii, cum o putem justifica?
de ce a fost data nina cassian uitarii ?
poate de asta ?
http://www.george-damian.ro/cateva-ganduri-la-moartea-proletcultistei-nina-cassian-5695.html
Cu totul alta era ideea acestui articol decât a dezbate ce a fost bun şi ce a fost rău în viaţa Ninei Cassian.