Pentru doamna Cristina Bogdan de la Monica Pillat Aş vrea să fac o scară din cuvinte Pe care să mă sui până la Tine. Mi-ar trebui cuvinte moi ca iarba, Cu unduiri de aripi nevăzute, Cuvinte ca vestale ale tainei Purtând spre ceruri torţele tăcerii… Pe treapta cea de sus […]
pe o temă de Tarkovski Cum se întunecase de furtună, Se-adăposti-ntr-o casă părăsită, Cu geamurile sparte şi păianjeni Pe pânzele întinse prin cotloane. Pe când privea pustiul, prăfuirea, A început s-audă în răstimpuri Un dangăt ca de clopot pe aproape Şi căutând, văzu pe-o masă goală Un telefon uitat parcă […]
Există două direcţii principale în lirica lui Radu Vancu. Prima, începută cu Epistole pentru Camelia (2002), se întregeşte prin una dintre secţiunile volumului Biographia litteraria (2006). Cea de-a doua direcţie îşi are originea în cealaltă jumătate a cărţii amintite, ea devenind ulterior, prin amplificare, chiar un volum de sine stătător, […]
„Is dying harder than being already dead?” (Robert Lowell) Ulcerul mă trezește în pumni. Am fața umflată și gâtul uscat ca țeava unui tanc Sherman. Tusea ar strica tot cheful femeii de lângă mine dacă femeia de lângă mine n-ar fi plecat de câteva luni, înainte să se crape de […]
„Two of us, riding nowhere…” M-am certat și m-am împăcat cu Traian de nu mai știu câte ori. Niciodată, însă, n-am putut avea pentru el vreo urmă de resentiment. Întotdeauna Traian mi s-a părut un copil răsfățat, de cele mai multe ori extraordinar de amuzant, dar răbufnind brusc în accese […]
Senzația imediată pe care mi-au dat-o poemele lui Traian T. Coșovei, încă de la prima lectură, a fost aceea a libertății. A unei libertăți totale, fără cenzură, și chiar fără autocenzură. Mai exact, e vorba de senzația că poetul acesta își poate desfășura după bunul lui chef benzile desenate cu […]
Când te otrăveşti de tânăr cu doze suple, consistente de poezie nu se poate să nu capeţi înfăţişarea celui Otrăvit în clipa când otrava se termină: o ultimă clipă, Otrava şi Otrăvitul se privesc drept în ochi (e o influenţă, dar nu mai ştiu a cui). Pe Traian T. Coşovei […]
Ce se va întâmpla cu mine când Voi dispărea din gândurile tale? Odăile, pereţii vor sta goi Sau mintea ta va pune noi tablouri Cu alte-nfăţişări pe zidul alb? Voi reveni din nicăieri, şi de afară Mă voi uita cum îţi iei ceaiul, seara, Zâmbind frumoasei doamne din fotoliu. Voi […]
Mă aplec şi îmi sărut operaţia de la genunchi. Încerc de fapt să mă amăgesc că mă iubesc pe mine însumi Să îmi induc forma asta de masturbare intelectuală. Un popă îmi scrie pe facebook Să nu îmi caut jumătatea, că totul e minciună Şi că fiecare om e chip […]
Poezia, această ardere care pentru unii poeţi nu se stinge decât cu propriul sânge, cu propria carne, cu propriul suflet sfârşind prin a cere totul, a fost daimonul care l-a posedat pe acest autentic optzecist. În „Postmodernismul românesc”, pasager, Mircea Cărtărescu observa ceea ce eu aş numi un complex Peter […]
