Treci pe caldarâm ,vezi turnul cum se răsucește Spre tine și crezi că cineva îi mișcă tăblia. O rafală de lumină vine Din Originea Căii Laptelui a lui Tintoretto. Te uiți la ea cu ochi stupefiați. Surâzi , pronunți multe vocale. Aura lor brăzdează pânza. Diagonala oblică, incandescentă Îți intră-n […]
Poezia lui Dan Ciupureanu mă indispune. Mă deranjează mai ales poemele din cel de-al doilea volum al său, cu un titlu care e atît de narativ-teatral (… à la Vișniec ), deci atât de eficient potrivit poeziei, și atât de instantaneu identificabil cu ceva sinestezii proprii unei generații care a […]
Cartea lui Florin Bican Singur printre mârlani (Editura Art, București, 2016) mi-a amintit, chiar dacă nu într-un mod direct, de Cânticele țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu și arghezienele Flori de mucigai. Scriitorii sus-numiți mobilizau noi forțe poetice exploatând expresivitatea argoului țigănesc, dacă nu comit măcar în parte o tautologie. […]
Somn uşor te-ai apropiat prea mult, într-atît încît ţi-ai auzit căderea în trup şi n-ai mai vrut să te ridici, să întorci ultima filă rămasă între noi. te văd, îţi aduci zborurile înapoi şi le îngropi, să nu mai rămînă nici oasele din noi ne cresc aripile răsucite în […]
Lumina pândea prin fereastră Praful de pe fața străină. Aluneca pe mâinile ei, Se așeza pe oglindă, Făcând-o și mai fluidă. Sta pe patul de aer, Pe liniile moi, Destrămate în afară. Aceeași lumină Pe piatra oarbă, Leneșă, Împingând nevăzutul, Treaptă cu treaptă…
În seara când cețurile dădeau în tine Cu bani de aramă, indiferența desena Îndurare, săgeți. Într-un colț al inimii, Stăteai și tu la masa popoarelor. Multă vreme te uitai în ochii lor. Drumul era lung și se tot învârtea La încheieturile mâinilor tale. Nimeni nu se îndemna la drumul înecăcios. […]
Vremea de-atunci, Când contururile luau O altă înfățișare, E și vremea de-acum. Bucata de-albastru, Acum străină, Întoarce pagină cu pagină Ceața din drum, Ori dâra lăptoasă Ce scârțîie pe podea…
O frază atribuită unuia dintre marii poeţi ruşi ai secolului trecut, Osip Mandelştam, spune că numai în Rusia poezia este respectată cu adevărat, fiindcă aici poţi fi ucis pentru ea. Afirmaţia lui Mandelştam a fost considerată premonitorie, fiindcă poetul însuşi a murit în 1938, după ce fusese arestat şi condamnat […]
Poezia e o pânză de paianjen. Pe buze, are un zâmbet rece. Dar, când se-nnoptează Și ușa lumii rămâne Pe jumătate deschisă, În ea intră, cu migală, Nestrunita beznă. Mestecenii sunt tot mai subțiri Și pământul, pe jumătate se clatină. Poezia e o picătură uriașă Ce rătăcește prin tine, Ca […]
acolo pe acel câmp trăiește un cal singur desprins din Franz Marc merg cu pas greoi îmbrâncindu-mi sufletul: Mișcă, măi, invizibilule, mișcă! merg strâmb cu capul în jos până ce soarele în fapt de seară posomorât mi se așază pe bocanci și fiecare celulă din mine soarbe cu nesaț […]
