Brusc , îți însușești alte înstrăinări

bizar 41
Treci pe caldarâm ,vezi turnul cum se răsucește
Spre tine și crezi că cineva îi mișcă tăblia.
O rafală de lumină vine
Din Originea Căii Laptelui  a lui Tintoretto.
Te uiți la ea cu ochi stupefiați.
Surâzi , pronunți multe vocale.
Aura lor brăzdează pânza.
Diagonala oblică, incandescentă
Îți intră-n piept. Pășești
Prin chipul întunecat  al manierismului
Ca să cauți sensul în Artă,
Mișcarea lui confuză.
Dai fuga pe-acolo.
Te izbește bogăția din  Sala Dogilor,
Apoi te-ntorci pe ulița ta.
Stai clipe-n șir, uitându-te
La o buburuză, așteptând mereu
Să se ivească o altă manieră
De a fi pe lume. Porți firmanul epocii
Pe umeri. Îți potrivești silabele
Ca să spui cât mai puține vorbe.
Trosnesc subtilitățile  pe fața lui  largă,
Căscată-n întuneric.
Din când în când îți auzi
Propriile cuvinte  cum se poticnesc,
Înecându-ți mecanic inima…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *