în poemul meu e povestea de mîine nu te căuta în cuvîntul lui nu-i despre tine, nu-i despre nimeni cunoscut trebuie să aştepţi să treci pragul unei noi dimineţi, să îmi cunoşti noile poveşti şi apoi să-ţi aminteşti ziua care a venit deja am plecat demult din ea, rămîi singur […]
Femeii i-a căzut călimara pe dantelă. Continuă să-și țină La încheieturi Jumătatea de vârstă. Poartă pe deget un sigiliu Și flecărește. Istoria trece pe lângă ea Ca pe lângă o foaie dictando. Ceasornicul mai bate, Tălăngile se mai aud, Recolta mai așteaptă, Doar ea își strânge tare Dantela pe piept…
Cartea de poezie a Doamnei Ana Pop Sîrbu, intitulată Poesii și publicată la Editura David Press Print, Timișoara, în anul 2015 este o lebădă neagră. Un simptom al unei mutații culturale al cărei lanț cauzal scăpa profanului raționalității practice. În lipsa punților clasice de acces la sensul poeziei sale, rămân […]
Când soarele docil trece în alt veac Și lumina e o rigolă , Sunând a piersică blândă , Depărtările cheamă alte depărtări . Ea trece și numără literele alfabetului. Istoria lor ,istoria ei -un înec fosforescent. E frenetică ,învingătoare Într-un Imperiu fără pereche . Din când în când atinge poezia […]
Moni Stănilă, în Colonia fabricii, volum publicat la Cartea Românească, în 2015, scrie o poezie ca un ecou, trecută printr-un soi de substanță care o scoate din comun, o poezie aproape complet privată de metaforă. Această aparentă neutralitate stilistică e facilitată și de intruziunea, la tot pasul, a unor fragmente […]
Primul seminar de pozie modernă Nu. Știu că nu va fi ușor. Dar nu mă aștept chiar la un fiasco ! Am cu studenții mei primul seminar – atât pentru ei cât și pentru mine – de analiză a poeziei moderne. Îmi propusesem să comentăm profesionist câteva poezii emblematice, dar […]
bătrânul din aiud moș ion a lu’ sânziana zisă și poștărița înfrunta strada pe trecerea de pietoni la orele amiezii când soarele bătea-n fruntea vișinilor coronițe de foc iar la câmp doar scaieții violet mai fluierau a vară târzie cu palma dreaptă colac ținea pâinea strâns la piept ziceai că-i […]
Orice jurnal este, până la un punct,o punere în scenă a autorului însuşi,actul de temeritate suicidară aruncând în faţa celor din jur trupul însângerat al celui care a scris acele pagini. Dincolo de limitele pe care şi le impune, dincolo de tăcerile pe care şi le cuprinde şi din care […]
Geniul poliedric al lui Pessoa desfide categorizările şi se înscrie ca exemplarul unic al unicei sale specii. Dintre toţi artiştii modernităţii, Pessoa este singurul care posedă această virilitate morbidă a creaţiei. Şantierul său gigantic nu va fi, poate, cunoscut cu adevărat niciodată. Scrierile sale,finalizate sau rămase în bruioane, transmit această […]
și numele ăsta va fi pe o cruce cu anul citeț târât după el localitate și poate o mică foarte mică rugăciune cu îngeri spintecați de vii la picioarele unei frunze moarte numele nu va mai însemna nimic nici bârfele din jurul lui ca niște molii prinse amar de cuvânt […]
