Ploaia întoarce foile și inima de nisip A celei ce nu mai e. Iarba se pleacă spre miază-zi Și picură pe sub pământ. Furoul, corsetul, glasurile de gramofon Zvâcnesc între cele două vieți. Doar zidul ia forma uitată de tine. Cântecul se smulge și piere. Obloanele rămân trase. Cu mâinile […]
poezie scrisă la lumina lunii cu degetele încleștate pe tastatură încercând să înțelegi de ce elevul cu ochelari nu a fost cooptat în echipa de baschet a școlii în clasa a zecea își rodea unghiile pe marginea terenului vorbea singur în limbi străine pe care nu le-a învățat niciodată începea […]
delfinul e treaz, delfinul e un sihastru, securea a fost îngropată, am scăpat de dezastru, cui să îi scriu? vouă. dar ce vă pot spune vouă? azi a plouat cu un cuţit albastru care a tăiat a tăiat în carnea străzilor, apele au adunat morţii ploaia a transformat piaţa în […]
Strig Despre ce vrei Să auzi. Felinele torc. Între paranteze Se aude sfârșitul. Ne lipim urechea Să auzim Numai ce vrem Să auzim. Bach, În lemnul de casă. Sufletul tău, Cum ține camera Între cei patru pereți.
ţi-am dezvelit toate oglinzile şi te-am chemat. tu nu te vezi, chipurile tale par a-şi schimba numele şi nu te recunoşti. mă prefac oglindă eu, poate că dacă ţi-ai plimba mîinile pe luciul meu te-ai putea zări de foarte departe mă transform încet, capăt conturul trupului tău, şi orb te-ai […]
Poem din seiful unui veac necitit. Androgine oglinzi te acoperă. Înaintezi prin muzici, precepte, Amurguri. Poem ispitit de Isolde. Fidel candorii și pagubelor. Învinețit de atâția bemoli, Ștrangulat. Îți măsori zilnic diezii. Faci piruete ..
Treci pe caldarâm ,vezi turnul cum se răsucește Spre tine și crezi că cineva îi mișcă tăblia. O rafală de lumină vine Din Originea Căii Laptelui a lui Tintoretto. Te uiți la ea cu ochi stupefiați. Surâzi , pronunți multe vocale. Aura lor brăzdează pânza. Diagonala oblică, incandescentă Îți intră-n […]
Somn uşor te-ai apropiat prea mult, într-atît încît ţi-ai auzit căderea în trup şi n-ai mai vrut să te ridici, să întorci ultima filă rămasă între noi. te văd, îţi aduci zborurile înapoi şi le îngropi, să nu mai rămînă nici oasele din noi ne cresc aripile răsucite în […]
Lumina pândea prin fereastră Praful de pe fața străină. Aluneca pe mâinile ei, Se așeza pe oglindă, Făcând-o și mai fluidă. Sta pe patul de aer, Pe liniile moi, Destrămate în afară. Aceeași lumină Pe piatra oarbă, Leneșă, Împingând nevăzutul, Treaptă cu treaptă…
Viața mea e un ban de aur de aur curat aruncat în aer spre înălțimile cerului se-nvîrte strălucește se învîrte de sute de ori fierbinte e un vîrtej de lumină despre care vorbesc învățații șuieră strălucește înainte de a cădea. Ajunge-n țărînă și știm: dacă e cap […]
