Ascendent
Am trăit în zodia îndoielii apoi am trăit în cealaltă zodie
Am trăit în zodia îndoielii apoi am trăit în cealaltă zodie
Femeii i-a căzut călimara pe dantelă. Continuă să-și țină La încheieturi Jumătatea de vârstă. Poartă pe deget un sigiliu Și flecărește. Istoria trece pe lângă ea Ca pe lângă o foaie dictando. Ceasornicul mai bate, Tălăngile se mai aud, Recolta mai așteaptă, Doar ea își strânge tare Dantela pe piept…
Insecta aceea s-a uscat pe trecutul meu. Intră acum învingătoare, Crezând că în locul meu Va fi altcineva. Atinge barierele, Pune capăt pătrățelelor. Dar dimineața îngroapă Impudica fărădelege. Numai Soarele singur Intră prin unghere, Sparge monturile, Alungă întâmplările Se-nfrățește cu absența, Agățată de mine, Cu flacăra de pe scoarța zidurilor. […]
“Viața e doar o sumă de supraviețuiri, fiecare zi e un nou început, fiecare noapte trecută cu bine e încă o victorie împotriva sorții, care ne plachează ca o nesimțită când ne e lumea mai dragă, când vrem și noi să scoatem capul din găoace, iar în final oricum murim”… […]
Spre leneșul râs din ajun. Solstițiul din vis nu mai e cel de ieri. Nici cuvintele care vin dinspre mare Nu mai astupă vocale fragile. Sunt Semne peste tot. Pe fundul mării cresc copaci înșelători . Bastioane cu miros de trădare. Și nimeni, nimeni nu flutură un steag alb. Atâtea […]
Zi de iulie. Soții adultere se ascund de vipie . Au chipuri sfielnice. Samovarul le așteaptă-n surdină. Cu pași de nufăr Recită versuri pâcloase. Prin ferestre intră convoiul de raze. Se autoamăgesc, Vin vești de pe un țărm necunocut Iulie, ecoul tău e tot mai strâmb! Molatec, închegat, nestăpânit, Fardează-ne […]
Moni Stănilă, în Colonia fabricii, volum publicat la Cartea Românească, în 2015, scrie o poezie ca un ecou, trecută printr-un soi de substanță care o scoate din comun, o poezie aproape complet privată de metaforă. Această aparentă neutralitate stilistică e facilitată și de intruziunea, la tot pasul, a unor fragmente […]
Trebuie să mai știm ce e amnezia. O altă gramatică a inimii duruie. E ceață. Istoria își alege O echilibristică albastră. Înecații voiau să se plimbe Prin târg. Din când în când, Un întuneric fosforescent îi luminează. Răzbat întâmplări dincolo de oglinzi. Pe șenile urcă amurgul. Numeri animalele, la asfințit, […]
Primul seminar de pozie modernă Nu. Știu că nu va fi ușor. Dar nu mă aștept chiar la un fiasco ! Am cu studenții mei primul seminar – atât pentru ei cât și pentru mine – de analiză a poeziei moderne. Îmi propusesem să comentăm profesionist câteva poezii emblematice, dar […]
88 de secunde te așteaptă albastre. Psalmii îi închid și-i deschid. Sunt alburii ca zborul… Atâtea umbre te caută În văzduhul lipit de zidul casei, În vișini, în piperul din mână, În limba ceasului stins. *poem din volumul ”Eudemonie”, editura David Press Print, Timișoara, 2016