Diseară O să se aștearnă tăcerea Peste frunzele De trandafir O să plouă Cu întuneric Peste creștetul meu Izvoarele Își vor arunca Reflexele de lumină Peste mâinile tale Iar eu Voi săruta luciul apei Care-ți mângâie cu lumină Pielea catifelată. Diseară O să plouă cu stele Peste umerii mei Umbrele […]
Sunt singur doamnă mai singur ca oricând îmi cade seara-n stropi mărunți pe frunte și-aștept de astă toamnă coroana să mi-o pun din frunze de stejar cu arbore cu tot. Sunt singur doamnă dragă sunt singur pe pamânt și vreau ca în tăcerea asta de mormânt pe creșâștetul înalt coroana […]
Privesc cerul printre frunzele unei sălcii. Norii sunt galbeni ca ceara Bolta cerească este de-un verde aprins. Numai aripa unui future rătăcit este neagră ca un catran neagră ca o smoală zburătoare. Milioane de fluturi mai negri decât însuși negrul umplu văzduhul. Zborul lor aidoma unor lilieci rătăciți și bezmetici […]
Stau singur. Sunt departe atât de departe de bolta de vie de copacii copilăriei mele de florile de rostopască ce-mi creșteau lângă garduri de aerul răcoros de sub streașină departe de mine… departe de tine… departe de tot ceea ce cândva țineam atât de strâns în mână să nu-mi scape […]
Mi-apune seara în întuneric cald o undă de crepuscul mi se încurcă-n păr iar soarele se stinge pe-o margine de gard și-mi picură amurgul pe frunzele de măr Te văd în alb și negru din ce în ce mai rar adie vantu-ncet fosnesc copaci-n cor… privesc printr-o fereastră prin […]
Mă-nclin în fața inexistenților voievozi mă-nclin în fața poveștilor ireale mă așez în genunchi în fața unei pietre de râu… Aștept tăcut solitar corabia să-mi apară din largul unui ocean neștiut de nimeni. Sub cerul cu miliarde de stele privesc în zare cu mâna rănită. Vin valuri stranii dinspre lumea […]
Cetățile mele, se sparg în valuri de piatră sub linia orizontului. Soarele, se stinge-n lacrima mea tulbure de-atâta crepuscul. Marile lumii, spală tălpile nopții până când urmele pașilor ei dispar, nevăzute, înspre zare. Visul meu? Un mastodont care se prăbușește sub propria-i greutate încă o dată, și încă o dată… […]
-Ia te uită la moș Vasile, ce s-a posomorât acolo, nu mai spune nimic, zise Mitică, voind să schimbe vorba. Moșule, moșule, nu mai zici nimic, ai? -Ce să zic eu, mă, tată? răspunse bătrânul. Mă uit și eu la voi și ascult ce vorbiți, că sunteți mai tineri, că […]
Pe același deal, pe aceeași cărare, strivescu cu picioarele murdare aceleași pietre; privesc mirat același cer, mă lupt zilnic cu aceleași obsesii… Am rămas la periferia societații același străin, același involuntar mizantrop. Am oboist ! Îmi privesc umbra diformă, alunecandu-mi pe caldarâm ca un șarpe veninos, ca o […]
Cerul, roşu . Pălăria e albastră . Două umbre îmbrăţişate, Dezbrăcate, Par lipsite de contur . Calul fără corp le paşte intunericul macabru dimprejur . Luna galbenă, din mijloc, chioară ca un felinar, luminează chipul umbrei c-un aspect atât de straniu, de bizar… Două păsări […]
