Te văd în alb şi negru

Mi-apune seara

în întuneric cald

o undă de crepuscul mi se încurcă-n păr

iar soarele se stinge pe-o margine de gard

și-mi picură amurgul

pe frunzele de măr

 

Te văd în alb și negru

din ce în ce mai rar

adie vantu-ncet

fosnesc copaci-n cor…

privesc printr-o fereastră

prin largul ei chenar

se vede luna albă

te miști în tact ușor…

salcamu-a luat-o razna

copacul incolor

își scutură armura pe frunzele de măr.

 

Pe cerul negru șters

răsar stele albastre

iar peste dealuri plopii

au devenit stafii

în zare-au loc explozii

iar pe întinderi vaste

himerele măiestre

pictează galaxii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *