Angoasă

Cerul, roşu .

 

Pălăria

e albastră .

 

Două umbre îmbrăţişate,

Dezbrăcate,

Par lipsite de contur .

 

Calul fără corp

le paşte

intunericul macabru

dimprejur .

 

Luna galbenă,

din mijloc,

chioară ca un felinar,

luminează chipul umbrei

c-un aspect atât de straniu,

de bizar…

 

Două păsări indiscrete,

zboară aiurea

peste cer,

lăsând umbre alungite

peste ramuri,

peste garduri ruginite…

 

Doar coloanele din fier

stau de pază,

neclintite.

Nu se-aude niciun sunet.

E-ntuneric.

 

Noapte .

Angoasă .

Ceaţă densă…

Cartier .

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *