le spune pe un ton savant în latină Don Alfonso celor doi tăntălăi din Cosi fan tutte, care își laudă „Penelopele” entuziasmate de matrimonio presto, pentru ca apoi să le scoată la mezat corectitudinea pentru cento zecchini; adică finalul să-l lauzi, mai exact ce va fi la și după nuntă. […]
e până la urmă și firească de vreme ce cu amară înțelepciune constata Bertrand Russell că în ultimii cinci mii de ani omul nu s-a schimbat. Iar marea muzică o demonstrează și prin punerile în scenă. Mă voi referi la verdiana capodoperă Rigoletto. Două versiuni regizorale superlative merită exemplificate. Ducele […]
poate fi atins neîndoielnic doar în marea muzică, dacă ne raportăm la înțelesurile lui sublimis care trimit la înălțimile celeste; dar, desigur, fiind implicată durerea, iraționalul, relația devine sublim negativă. Ca atare, Floria Tosca, deși fidelă Divinității și Fecioarei, ajunge să se întrebe, „de ce, Doamne, mi-ai făcut astfel?”, rău, […]
Se împlinesc 350 de ani de la nașterea venețianului Tomaso Giovanni Albinoni (1671 – 1751); lesne de observat că în categoria sa a fost un longeviv dar, ironie, o destul de mare parte a operei sale s-a pierdut în … al doilea război mondial; și astfel, Adagio, poate cea mai […]
Nu voi relua cele sugerate acum câteva zile. Compoziția lui Donizetti, Fausta , e o capodoperă mai rar interpretată. Muzical e deosebită dar libretul scris parțial de compozitor (cel care l-a început murise pe la jumătatea textului) se înscrie în ceea ce aș numi „ea trebuie neapărat să moară”, adică […]
Suspectat pe ici, pe colo la modul stupid că nu ar fi destul de creștin, Richard Wagner a răspuns genial: „Cred în Dumnezeu, Mozart și Beethoven!”. Și nu poți să nu împărtășești credința wagneriană: de ce credea în Dumnezeu, ca (aproape) fiecare dintre noi, e treaba intimă a individului. Dacă […]
Din „marea carte a istoriei” nu se învață nimic, proba cea mai concludentă fiind evenimentele care se repetă supărător într-o formă sau alta. Mirabil însă e să constați că marea muzică e cea care aduce armonia perfectă între oameni, indiferent de considerentele „definitorii” în timp și spațiu. Ce poate fi […]
Trebuie să fii geniu componistic ca să transformi motivul principal al unui imn de Stat într-o arie de operă; mai trebuie să ai și norocul ca imnul respectiv să nu se fi schimbat de nu știu câte ori, astfel încât melomanii să poată recunoaște, în timp, despre ce este vorba. […]
Virusarea omenirii a schimbat ceva din fariseismul discursului politic la final de an; am remarcat cu prudență că nici unul din cei mari – pigmeii nici atât – nu le-a urat popoarelor „să trăiască în pace și armonie”, ci a fost declarată cu sobrietate continuarea luptei împotriva virusului. Marea muzică […]
Arta se dovedește supra pandemică în anul Beethoven; chiar și fără spectatori, grandoarea sărbătoritului rămâne neștirbită plasându-l intro, întru noi. S-au repetat lucruri știute, printre altele și faptul că nu Beethoven a simțit că destinul bate la ușă în primele tonuri ale simfoniei a cincea, ci biograful său pe nume […]
