Ziceam că am terminat subiectul, că l-am închis, că nu-mi place, ba chiar îl detest. Deci că nu mai scriu sub un asemenea titlu.[*] Dar știți vorba aia: nu tu-ți alegi tema, ba uneori nici măcar titlul (cică respectivele te-ar alege). Îți rămân oarecum scrise-n frunte, de capul lor, ori […]
Spre deosebire de requiem, compoziție cu conotații religioase menită să aducă liniștire – conform denumirii – atât celor dispăruți cât mai ales celor rămași, căci morții oricum nu mai aud nimic, marșul funebru, în minor întotdeauna, are întreaga apăsare a morții, o apăsare solemnă sugerând grandoarea inevitabilei dispariții. În general, […]
reprezintă în cadrul interpretativ masculin o culme a complexității Creației: poate aborda în egală măsură rolurile de bariton precum și pe cele de tenor. E definit în unele dicționare ca o voce care cântă baritonal dar în egală măsură și cu o gamă de tenor. Ideea de baritenor apare în […]
Pentru că Bach este într-adevăr trinitar prin ceea ce a compus, rămânem în această a treia duminică în compania lui din nou cu o „arie” generatoare de inspirație în timp și spațiu; sunt atât de feluriți cei care au urmat modelul până în zilele noastre încât a vorbi despre imitație […]
În săptămânile trecute scriam despre „adagiomanie” pornind de la Albinoni, apoi despre „preludiumanie” dinspre Bach; rămânem tot la Johann Sebastian, de data aceasta la fragmentul din Suita 3 pentru orchestră, cunoscută ca Arie (air) dar de un anumit tip, mai exact arie pe coarda sol; cert putem considera că în […]
Într-o duminică precedentă subliniam faptul că Adagio de Albinoni a generat pe bună dreptate o adevărată și benefică adagiomanie într-un timp relativ scurt. Același lucru îl putem afirma cu certitudine despre Präludium in C major de Johann Sebastian Bach. Compoziția deschide Prima carte a clavecinului fiind sinonimă cu o efectivă […]
Nu cred că e neapărat un păcat să afirm că sacrul în afara marii muzici ar fi departe de pământ; dar, cum și îngerii cântă în ceruri, e firesc ca aici, terestru adică, muritorii să se străduiască și mai mult. Fără vreun contract scris cu Divinitatea, marii compozitori au lăsat […]
în marea operă sunt cei care leagă lumile între ele fie tălmăcind mesajele de dincolo în limbajul muritorilor, fie trimițând semne doctrinare după ce au ajuns acolo. Sunt fie personaje principale, fie secundare dar esențiale pentru a înțelege cele terestre. Evident că pentru asemenea roluri sunt consacrați baritonii și bas […]
din Timișoara adică, ne vine confirmarea unui adevăr pe care l-am scris cu ceva timp în urmă, anume că instrumentul perfect e vocea. Dacă unii au opt voci (i-am exemplificat odinioară) brexitane dar muzica nu cunoaște geopolitică, timișorenii mei (noștri) sunt cu câțiva mai mulți, reuniți sub puterea numelui latin […]
sunt fie inutile, fie false, mincinoase; două capodopere verdiene ne demonstrează indubitabil acest adevăr. Așa cum subliniam nu demult, Verdi pare să nu se implice sentimental ci dă forma muzicală perfectă unei stări umane. De subliniat dintru început că există mereu un „intermediar”. În Otello, Iago, întruchiparea perfidiei eficiente – […]
