MUSICA PURITAS DOMINICA (iarăși Bach…)

În săptămânile trecute scriam despre „adagiomanie” pornind de la Albinoni, apoi despre „preludiumanie” dinspre Bach; rămânem tot la Johann Sebastian, de data aceasta la fragmentul din Suita 3 pentru orchestră, cunoscută ca Arie (air) dar de un anumit tip, mai exact arie pe coarda sol; cert putem considera că în acest caz s-a născut o „ariemanie” și nu întâmplător. Ca și alte sclipiri de geniu și aceasta este scurtă, 4-5 minute și nici nu poate fi altfel. S-a scris mult despre ea cu explicații savante formale însă cel mai adesea, poate și pentru că esența e inexplicabilă; într-un imn închinat Divinității, Aurelius Ambrosius,  Sfântul Ambrozie al Milanului I se adresa astfel „Tu, Ce nu încapi în cuvinte”. Nu e nicidecum blasfemie dacă afirm că nici aria lui Bach nu încape în cuvinte,  trezindu-ne inexprimabilul în și din noi. Iată de ce nu putem decât să o ascultăm și să o trăim în sinele nostru. Începem cu o interpretare orchestrală de excepție. Continuăm cu posedații de geniu (ca să nu le spun minunații „maniaci”) Hauser la violoncel și Garrett la vioară; încheiem întru  divinitatea orgii cu Jonathan Scott.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *