Să creadă cineva în tine e fabulos. Până la miezul nopții totul a mers cum trebuie, apoi corzile parcă s-au lăsat și muzica a părăsit încăperea luând-o pe cărări mai puțin obișnuite. Cu biletul în mână, Ana s-a îndreptat de spate, ca și cum ar fi cunoscut o tehnică secretă […]
se măreşte ziua moartea se întoarce mai târziu acasă
viespea nu moare după ce înțeapă iar tu mi-ai spus că moare mi-a reproșat fiu-meu printre lacrimi moare cum să nu ca și albina acul rămâne înfipt iar când își iau zborul partea lor din spate ce e legată de ac se rupe și-s gata nu-i așa! nu-i […]
El are meningele De vultur. Urcă decorul. Taie pelicula. O raniță plină Poartă cu el. Surâde Când lumea întreagă Nici nu-l observă. Poartă în piept Inima altuia . Ștreang , praf și alte claviaturi Sunt în ea. Toată viața îi este ”Un nu ” , o addendă. Zi de zi […]
Nu încape nici o îndoială: trăim sub asediul nemilos al unei anume terminologii crunt tributare realității circumstanțiale; dar oare știm ce vorbim? Propunătorii știu ce scot pe (de ) rost? Se pare că nu întotdeauna. Avalanșa verbală e atât de mare, sufocantă și iterativă, încât, cu riscul de a fi […]
Proza scurtă e un gen literar greu și pretențios. Nu e suficient să vrei să scrii așa – scurt, puțin. Nu e suficient să te așezi pe scaun și să aștepți să vină spre tine cascade de fraze și de situații posibile, iar tu, ca un demiurg de rang pământesc, […]
D E F A P T , U N D E L O C U I E Ș T E F E R I C I R E A ? Î N S U F L E T S A U Î N T R – O […]
