Poetul

El are meningele
De vultur.
Urcă decorul.
Taie pelicula.
O raniță plină
Poartă cu el.
Surâde
Când lumea întreagă
Nici nu-l observă.
Poartă în piept
Inima altuia .
Ștreang , praf și alte claviaturi
Sunt în ea.
Toată viața îi este
”Un nu ” , o addendă.
Zi de zi se uită
La raza crucificată.
O melancolie iremediabilă
Îi stă pe aproape .
Ar vrea să sculpteze
Sânul ei valpurgic.
În loc de marmură
Caută cuvinte .
E imprudent
Cu tempourile
 Și toate i se par
Întâmplări închipuite …

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *