Îar atunci când închidem ochii spre a visa ceea ce iveşte în faţa ochilor noştri uniţi şi himerici este silueta fragilā a unui oraş provincial: strāzi, amieze, vise şi dor se contopesc în aerul pe care îl respirām, treziţi la cea din urmā viaţā, aceea a literaturii. Şi doar aici, […]
În această eră a nostalgiei totalitare suferinţa celor care au fost striviţi de comunism pare să se şteargă din memoria colectivă. Seduşi de entuziasm şi orbiţi de rătăcire contemporanii noştri ignoră un teribil secol XX, căci logica reţelor sociale îi exilează într-un prezent etern. Şi totuşi, departe de acest vuiet […]
Cei de demult visau timpul pe care şi-l închipuiau egal cu sine, asemeni unui roman scris în pragul unei toamne ce întârzie până dincolo de marginile iernii, atrase de cerul ce devine foşnet marin de nori ai nopţii: fericirea lor era o fericire naivă şi stângace , iar mâinile lor […]
În casele pustiite cărările se pierd ca într-un drum de noiembrie târziu: doar cerul de plumb, dens şi opac, se întinde deasupra singurătăţii ce a copleşit zidurile cu atingerea ei spectrală. În casele pustiite orele rătăcesc în căutarea dimineţilor de demult, cele ce păreau fără de capăt: doar moartea se […]
Una dintre imaginile memorabile din “ Vorbeşte, memorie” este aceea a a” paşaportului Nansen”- în textura decolorată a documentului care îi însoţeşte pe cei care nu mai o au o ţară, se află închisă drama destinului lui Vladimir Nabokov. Căci “paşaportul nansen” este stigmatul cu care istoria îi înseamnă pe […]
“Dicţionarul romanului central -european în secolul XX”, coordonat de Adriana Babeţi şi îngrijit de Oana Fotache, este încununarea unui efort de trei decenii: unul dintre cele mai impresionante monumente ale gândirii critice şi comparatiste din spaţiul românesc, el este imaginea însăşi a unei rare perseverenţe intelectuale şi a unei extraordinare […]
Chemarea mării se simte, în noapte, cu claritatea îndurerată a timbrului în care se adună toate vocile sufletelor ce dorm în adânc, doar spre a se ridica, asemeni pescăruşilor, scrutând valurile şi contemplând ţărmul spre care nu se vor mai întoarce niciodată. Chemarea mării se simte, în noapte, cu tenacitatea […]
Şi care este oare acea patrie plăpândă şi diafană spre care ne îndreptăm, atunci când clipele irisului nocturn ne îmbie cu alinarea reveriei sincopate, alungând durerea care se aşterne peste noi, ca un strat de frunze ale toamnei târzii? Să fie această patrie spre care tindem strada domestică şi provincială […]
Cei de demult cunoşteau tihna parfumată a scrisorilor pe care le aşterneau, cu migală naivă, pe hârtiile albe aşteptând să se înalţe, asemenea unor zmee: melancolia lor trecea în materia de cerneală ca un vânt de primăvară, în vreme ce cărţile pe marginea cărora întârziau se acopereau de un strat […]
Şi nu cunosc, în acest anotimp al doliului şi al despărţirii, decât o singură teamă care mă bântuie şi mă arde, o teamă care se naşte din adâncul tulburat de vise spre a urca,pe scara de lacrimi a treziei, spre dimineţile vegheate de aspra pasăre a singurătăţii : teama de […]
