De-a lungul vieţii, noaptea mi-a adus în somn imagini felurite ale mării. Prezenţa ei, în plin uscat al minţii, e semnul libertăţii care vine să-mi dezrobească sufletul pentru o clipă. În tinereţe, am visat odată că apa năvălea în pragul casei, chemată de un dor lăuntric şi dacă îi strigam […]
Scrisul fără ţintă e ca somnul nevegheat. Dacă mergi la întâmplare aşteptând ca drumul, pe care îţi porţi paşii creionului, să te ducă singur spre un anume sens, te trezeşti pe nesimţite pe muchia neantului. E o experienţă prin care poţi descoperi forţa malefică a libertăţii. Am vrut şi eu […]
Să nu ai « nimic » nu e chiar cel mai tragic lucru. Ţi se ia totul, şi pentru o clipă ești un actor în pielea goală pe o scenă fără decoruri. Dar ştii bine că peste cinci minute poate să pice de undeva un scaun, şi o să te […]
Realismul magic al lui Alejo Carpentier este încercarea de a imagina o formulă prin care naraţiunea să capteze sunetele noii lumi. După cum este şi maniera prin intermediul căreia o raţiune metisă şi anti- carteziană să se poată exprima,punând ordine în cărămizile unui univers care nu se mai supune legilor […]
Se spune că de eşti vegheat de sus, când dormi, nu te mai rătăceşti în vis. Somnul te scoate într-un larg la care nu nădăjduiai să poţi ajunge, când eşti în lumea ochilor deschişi. Dar ce ţi se arată înainte, nu e un loc ci o imagine a ta – […]
Nu sunt, cum aș fi vrut să cred, nici vânatul cuiva, nici captiv, Doar că am obosit, atârnat așa, cu capul în jos, În timp ce ei mestecă, mestecă și învârt în oala cu sos Ascultând amuzați cântecelul meu abraziv. Pe aici au trecut mulți copilași promițători & cuminți Și […]
Compusă de Bernardo Soares, ajutor de contabil în oraşul Lisabona Ediţia Richard Zenith – fragmente – 39. Brusc, de parcă un medic destin m ar fi operat de o veche cecitate obţinând pe loc un formidabil rezultat, ridic fruntea, din viaţa mea anonimă, şi dobândesc limpedea cunoaştere a felului în […]
Textul lui Dan Pleşa şi fotografia Cristinei Şoiman fac parte din proiectul “ imaginarium fotograficus”. Tristeţea care se duce repede Nu mai simţise niciodată asta. Nu credea că i se poate întâmpla chiar ei aşa ceva, ştia că sunt cazuri, dar i se păruse până atunci un nonsens să te […]
Brusc musafirii din salon Se strâng în jurul unui domn Cu tenul pal, în redingotă. Nimeni nu pare să-şi dea seama Că personajul desuet Care declamă, răspândind Ca un parfum melancholia, Nu e din lume. L-am surprins Ieşind afară dintr-o carte. O, n-am de gând să-l deconspir, Tocmai acum când […]
1. Laura Covaci – spaime și angoase Laura Covaci (născută în 1964) este, cu siguranță, pictorița pe care o cunosc de la începuturile ei, cu toate etapele sale creatoare – de la personajele diforme din foarte tinerețea ei, la făpturile postumane și la păpușile recreate mult mai târziu, la maturitate. […]
