Ai cui (copii) suntem, până la urmă, noi, modernii? Ideea fundamentală a profesorului Richard E. Rubenstein din cartea sa, „Aristotle’s Children: How Christians, Muslims and Jews Rediscovered Ancient Wisdom and Illuminated the Dark Ages”, pare să fie că suntem copiii (nepoții, strănepoții, stră-strănepoții, stră-stră-stră…nepoții) lui Aristotel, nu numai ai lui […]
Șerban Gabrea (n. 6 iunie 1940, la București) este fiul pedagogilor de renume Iosif și Maria Gabrea și fratele cineastului Radu Gabrea și al arhitectului și scenografului Florin Gabrea. Pictor, sculptor și grafician, este, printre altele, autorul marii tapiserii Teatrul lumii de la Teatrul Național din București. Părăsește România în […]
Ceea ce era digitală oferă radicalismului prometeic este sinteza dintre exaltarea ideologică şi sofisticarea tehnologică. Proiectul instituirii unui discurs unic , al unui discurs progresist emancipator capătă, în fine, chip. Era digitală oferă experimentului utopic un câmp de manifestare mai vast ca niciodată. Alternativa la adevărul revelat şi răspândit cu […]
Acest interviu pleacă de la o emoționantă carte, cu un titlu foarte inspirat”Imaginația speranței. Poteci către Dumnezeu”. O carte „în dialog”, realmente în dialog. Un volum care are, pe finalul său, următorul pasaj: „din perspectivă creștină, adevăratul acasă se așteaptă la capătul unei înălțări, el presupune smulgerea din acel iluzoriu acasă […]
Sergio Leone este un Hugo Pratt al cinematografiei: westernurile sale reinventate sunt un amestec de cruzime, mister, melancolie şi aventură. O dată cu Sergio Leone, Vestul incetează să mai fie un teritoriu al certitudinilor morale: eroii săi locuiesc un purgatoriu din care salvarea prin mântuire este rareori posibilă. Arta lui […]
În lumea în care suntem închişi cu toţii, ca într-o imensă monadă transparentă, nu există decât acest prezent etern care ne devoră cu postările şi cu emoticoanele sale. Trecutul este şters, în vreme ce viitorul nu va mai putea exista. Emoţiile şi visele sunt exprimate condensat şi sterp, ca într-o […]
Teatrul lui Cehov este inseparabil de o anume structură muzicală. Se poate simţi, în frazarea marilor sale piese, cadenţa timpului însuşi. Nimicul ( aparent) dintre paginile sale este viaţa însăşi, petrecută în marginea acelor momente etern amânate, etern evocate, etern convocate, ca într-un ritual somnambulic. Ceea ce i-a contrariat pe […]
În lumea distopică imaginată de Zamiatin, fericirea nu e o opțiune personală, ci un program al Statului Unic, o ideologie coerentă în numele căreia complexul aparat al statului își poate dresa cetățenii. Programul fericirii este unul ascetic. Fericirea constă în suprimarea dorințelor și în absența durerii, a suferinței, a incertitudinii: […]
În distopia „Noi”, Statul Unic a împlinit o mie de ani. După războiul de două sute de ani, după eșecul capitalismului și al vechilor doctrine individualiste, omenirea a fost decimată și reformată. Umanitatea s-a autoexilat într-un spațiu aseptic bine delimitat de natura vie, sălbatică, incontrolabilă. Omul a reconstruit paradisul și […]
În “ Secretul pădurii bătrâne”, arta lui Buzzati îşi etalează complexitatea ei polifonică. Ea este, rând pe rând, ludică, melancolică, vizionară, tragică. Cosmosul său este, în aceste pagini, esenţialmente muzical. Graniţa dintre oameni, duhuri şi vietăţi necuvântătoare este ştearsă, iar ceea se revarsă este un delicat şi majestuos glas al […]
