Revenirea la Cehov este asemeni revenirii la un timbru al nuanţelor şi la o claritate a privirii. Revenirea la Cehov este asemeni întoarcerii la o literatură care, departe de a exalta grandoarea mesanică, lucrează cu delicatul material al sufletului ce cunoaşte mişcările speranţei şi melancoliei. Revenirea la Cehov este asemeni […]
Şi poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi se închidea în aceste ultime clipe. Biografia publică şi intelectuală […]
Revelaţia teatrului lui Cehov este revelaţia cuvântului care se pierde în tăcere. Dincolo de replici, dincolo de personaje, dincolo de înşelătorul realism al pieselor sale se află acel nivel al indicibilului ce nu mai poate fi redus la logica dramaturgiei tradiţionale. Fără emfază, fără fervoare revoluţionară, fără exclamaţii profetice Cehov […]
Literatura lui Cehov nu are nimic tezist, didactic sau propagandistic. Ea nu are ca ambiţie comunicarea unui mesaj destinat să emancipeze omenirea , după cum nu conţine elementele menite să îndrume conduita semenilor ei. Literatura lui Cehov îmbrăţişează omenescul cu întreaga sa fragilă complexitate. Ironică sau melancolică, scriitura sa are […]
Viaţa lui Cehov este un roman al formării intelectuale. Şi poate că nici un alt scriitor rus nu a fost marcat de o mai puternică ambiţie de a se construi pe sine ca fiinţă autonomă, definită prin demnitate intelectuală şi onestitate etică. Nepotul de iobagi, fiul unui părinte falit şi […]
“ Platonov” este repetiţia generală a lui Cehov, o repetiţie generală desfăşurată în faţa unui public care este acela al posterităţii. Niciodată terminată cu adevărat, descoperită postum, piesa lui Cehov este asemeni unei cutii de rezonanţă in care se simt, întregi şi tulburătoare, vocile capodoperelor ce vor veni. O dată […]
Între toate drumurile lui Cehov, drumul spre insula penitenciară din Sahalin este cel mai profund şi neliniştitor. La capătul său se află întâlnirea cu infernul. Un infern concret, precis în detaliile sale geografice, un infern populat de cei pe care Cehov îi va cunoaşte şi va cartografia. O dată cu […]
Revenirea la Cehov este revenirea la acea simplitate melancolică cu care un spirit sceptic priveşte mişcarea vieţii şi a spiritului. Nimic ostentativ, nimic grandilocvent, nimic excesiv: doar capacitatea unică de a pătrunde în intimitatea unei umanităţi pe care refuză să o judece cu severitate profetică. Cehov nu a lăsat un […]
Viaţa lui Cehov nu are nimic din exaltarea profetică sau din elanul mesianic ce domină carierele atâtora dintre artiştii ruşi care îi sunt contemporani. Acolo unde alţii aleg gesturile largi şi vocaţia de pedagog al umanităţii, Cehov se mărgineşte să ramână doar medic şi scriitor. Acolo unde alţii se prezintă […]
Salonul numărul 6 din oraşul cehovian fără nume este însuşi infernul. Dar nu infernul celest şi muzical al lui Dante, nu cel geometric şi terifiant în ordinea sa al lui Kafka, nu cel milanez şi atât de straniu al lui Buzzati. Nu, infernul cehovian este un infern rus, saturat de […]
