Dedicat mamei mele, Mihaela Stanomir, cea alături de care am ascultat această muzică cehoviană a timpului Cehov este unul dintre cei ce nu au dorit să fie profeţi şi educatori. Cehov este unul dintre cei care nu au aderat la o estetică a angajării ideologice, în numele credinţei în inevitabilitatea […]
În epoca telefoanelor inteligente şi a reţelelor sociale, arta epistolară apare ca reperul prăfuit al unui timp desuet. Tihna misivelor pe care le trimiţi şi pe care le primeşti ţine de o artă a vieţii pe care oamenii de astăzi, grăbiţi şi efemeri, au pierdut-o, o dată cu capacitatea de […]
Teatrul lui Cehov este inseparabil de o anume structură muzicală. Se poate simţi, în frazarea marilor sale piese, cadenţa timpului însuşi. Nimicul ( aparent) dintre paginile sale este viaţa însăşi, petrecută în marginea acelor momente etern amânate, etern evocate, etern convocate, ca într-un ritual somnambulic. Ceea ce i-a contrariat pe […]
Iată că au trecut nu mai puțin de 110 ani de la moartea lui Anton Pavlovici Cehov și încă mai există texte necunoscute ale lui. Texte necunoscute nu neparat pentru că au fost pierdute sau rătăcite până acum ci necunoscute pentru că au fost cenzurate. Ne-am aștepta ca un scriitor […]
Ca şi Turgheniev, Cehov aparţine unei familii de spirite pentru care nuanţele contează mai mult decât tuşele profetice. Ca şi Turgheniev, Cehov este fidel unei poetici literare şi ideologice ce refuză fanatismul, în numele privirii ce poartă asupra umanităţii ce rămâne prin excelenţă imperfectă şi tentată de ratare. Ca şi […]
Comisarul de poliţie Ociumelov trece prin piaţă în manta nouă şi cu o legăturică în mînă. În urma lui, un vardist roşcovan duce sub braţ un ciurel plin cu agrişe confiscate. Împrejur, tăcere adîncă. În piaţă, nici ţipenie… Uşile dughenelor şi cîrciumilor stau căscate, ca nişte guri flămînde, şi se […]
Dar jubiliar – În loc de poşta redacţiei Orice prunc nou-născut trebuie spălat cu grijă, apoi, după ce l-ai lăsat să-şi vină în fire de pe urma primelor impresii, îi tragi o bătaie bună la spate, spunîndu-i de mai multe ori: „Să nu scrii! Să nu scrii! Să nu te […]
Doi prieteni se întîlniră la o staţie a liniei de cale ferată Nikolaevskaia. Unul era rotofei, celălalt – slab. Cel gras tocmai luase masa la restaurantul gării şi buzele, încă unsuroase, îi luceau ca nişte vişine coapte. Mirosea a vin de Xeres şi a Fleurs d’oranger. Slabul abia coborîse din […]
Se juca Vodevil cu travestiuri. Klavdia Matveevna Dolskaia-Kauciukova, o artistă tînără şi simpatică, sincer devotată artei sacre, năvăli într-un suflet în cabina ei şi începu să arunce de pe ea costumul de ţigancă, doar ca să îmbrace, cît ai clipi din ochi, o uniformă de husar. Pentru ca uniforma să-i […]
