În “Petra Chérie”, Attilio Micheluzzi îşi exersează întreaga claviatură a artei sale. Proza grafică reuneşte istoria, misterul, decadentismul, într-o elegie închinată unui univers care se duce. Fastuoasă în tăietura ei alb-negru, proza grafică a lui Micheluzzi evocă, prin anvergura cinematografică a călătoriilor pe care le cartografiază, drumurile lui Corto Maltese. […]
“La nouvelle vague” este declaraţia de dragoste făcută acestei stranii, fragile şi fantasmatice arte a cinematografului. O artă aparent fără memorie, în care se toarnă, fabulos, întreaga memorie de imagini şi de sunete a umanităţii. Truffaut, Godard, Chabrol, Rohmer, Rivette şi ceilalţi propun o dialectică jucăuşă şi profundă a asumării […]
Când s a prezentat, după lăsarea la vatră, pentru admiterea în Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu“ a fost suficient să spună că este autorul scrisorii din Scânteia, ca să fie primit fără dificultăţi de dosar. Şeful comisiei (nume de cod: Maiacovescu) mi a relatat că au trecut cu vederea sancţiunea […]
Domnule Oscar Rohrlich, nu ţi ascund că îl vedeam printre aceia care ar fi venit să mă strângă de gât; aşteptam să se bată puternic în uşă; mi am formulat în gând să scriu pe o hârtie pe care s o strecor sub uşă: „Nu spargeţi uşa, putem discuta, mai […]
Domnule Oscar Rohrlich, …A murit aseară Radu Cosaşu… Pregătim un număr special şi vă întreb dacă acceptaţi să publicăm ruga lui… E un document fără precedent… Era directorul lui, cel cu o privire inteligentă, deşi nu e evreu. Am tăcut multă vreme, până când el m a întrebat dacă îl […]
DANIEL VIGHI & VIOREL MARINEASA CONTINENTUL GRI ESEU DESPRE DIMENSIUNEA ESTETICO-FILOSOFICĂ A SECURITĂȚII aşa s-ar putea intitula cele de mai jos „NOTĂ INFORMATIVĂ În ziua de 29 septembrie 1966, în casa sursei au venit Maxim Ion, din Timişoara, str. Romulus 4, R. C., asistent la Politehnică, membru al Uniunii Artiştilor […]
Visele ei de fată despre marea dragoste și extazul simțurilor, adormite de liniștea amicală a primilor ani de căsnicie și de farmecul jucăuș al maternității tinere, începură să se trezească din nou, acum că se apropia de vârsta de treizeci de ani și, ca fiecare femeie, și ea se credea […]
Voia să i prezinte, doar ei, în exclusivitate, cea mai nouă piesă compusă de el – o inițiativă destul de decentă, poate, pentru scopul ei, dar care se transformă repede în sărutări și, la final, în dăruirea ei neașteptată. Prima ei reacție a fost să se sperie de turnura asta […]
În clipa următoare, cineva îi atinse umărul. Se întoarse. — Ce… ce vreți de la mine iar ? bâlbâi ca speriată de moarte la văzul neașteptat al chipului detestat și se sperie și mai tare când se auzi rostind acele cuvinte prevestitoare de rău. Păi, nu hotărâse să se prefacă, […]
Dar de data aceasta mâna nerușinată nu coborî umil imediat ce pipăi banii, ci rămase întinsă în aer, ca o gheară deschisă. — Dați mi și portofelul ăla argintiu ca să nu cumva să mi pierd banii ! rosti gura încordată ironic, chi¬cotind încet. Irene o privi în ochi, doar […]
