Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich), „Viaţa ficţiunii după o revoluţie” (2)

Când s a prezentat, după lăsarea la vatră, pentru admiterea în Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu“ a fost suficient să spună că este autorul scrisorii din Scânteia, ca să fie primit fără dificultăţi de dosar. Şeful comisiei (nume de cod: Maiacovescu) mi a relatat că au trecut cu vederea sancţiunea cu munca de jos la „Timpuri Noi“, căci proaspătul demobilizat era o întruchipare vie a combativităţii maselor populare, a tinerilor crescuţi în armata noastră. Pe mine m a felicitat tovarăşul Gheorghiu, nu a fost necesar să i explic prea mult ce înseamnă intimismul mic burghez; avea o formidabilă intuiţie intelectuală – prea puţini o cunosc.

Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich)
Viaţa ficţiunii după o revoluţie

Polirom, Iaşi, 2016

Păstrându mi o ordine în idei, trebuie să ştii că aflasem îndeajuns de amănunţit cine e soldatul fruntaş Radu Costin – era un Rohrlich din aleea Popa Nan, cu numele schimbat şi mai ciudat în Radu Cosaşu; lucrase în redacţiile Revistei elevilor şi Tânărului muncitor, după ce o comisie care selecta studenţii pentru studii în URSS îl respinsese, având în vedere că tatăl său fusese acţionar la o societate petrolieră; nu l au găsit totuşi incompatibil (dintr o clasică greşeală a cadrelor la acea vreme?) să lucreze la Scânteia tineretului, de unde a fost trimis într o muncă de jos, la „Timpuri Noi“, pentru un unchi descoperit ca spion în Belgia; am fost informat că s a comportat demn în uzină, ca şi în armată, ceea ce a permis tovarăşilor să aprecieze că îl pot reintegra în redacţie, excluderea lui fiind socotită un act de stângism. Nu i am citit atent articolele din Scânteia tineretului, se zicea că erau juste şi înflăcărate, mie mi se păreau doar vioaie. Până la acest articol, „Esenţialul“, pentru care instinctul bine informat m a sfătuit să nu l fac praf; îţi repet: îi eram recunoscător, îmi dăruise ideea combaterii intimismului. Fără să fiu original cu orice chip – expresie ironizată permanent de dumneata –, mi a plăcut să declanşez campanii grele bazate pe idei ceva mai rafinate decât xxxxxxxxxxxxxxxxxxx.
viata fictiunii

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *