Şi poate că oroarea de melodramatic pe care o resimt, scriind aceste rânduri, nu este decât un ecou al propriului tău refuz de a îmbrăţişa grandilocvenţa şi gesturile teatrale. Adeseori, privindu-te, vedeam în fiinţa ta o altă fiinţă, aceea a mamei tale: revedeam în tăcerile tale, în retractilitatea ta melancolică, […]
Litera stacojie pe care istoria comunistă a înscris-o în trupul părinţilor tăi a fost a fost gravată şi în trupul tău, adânc . Comunismul a crezut, până la capăt, în vinovăţia care nu se stinge niciodată şi în puterea stigmatului care trece de la o generaţie la alta, fişat, atent […]
Aş vrea să scriu, în aceste pagini ale jurnalului meu, despre acea tinereţe care nu te-a părăsit-o, niciodată. Aş vrea să scriu, în aceste pagini ale jurnalului meu, despre acea nerăbdare cu care ai întâmpinat zilele în care puteam reveni pe cărările însemnate de iubire în trecutul nostru. Aş vrea […]
Şi poate că acest jurnal al despărţirii nici nu poate fi întrerupt şi nici nu poate ajunge la capăt, pentru că singurul sens al vieţii biologice ce curge, inert, este să ducă mai departe energia mâinilor ce mişcă claviatura calculatorului. Şi poate că acest jurnal al despărţirii nu poate fi […]
Dragostea nu este cu adevărat dragoste dacă ea nu se revarsă în rodul închipuit de modesta fericire care înconjoară fiecare dintre zile. Dragostea nu este cu adevărat dragoste dacă ea nu adaugă soarelui ce curge peste lume propria ei lumină, diafană şi dureroasă. Dragostea nu este cu adevărat dragoste dacă […]
Atunci când ne vom revedea, voi încerca să iţi povestesc despre aceste pagini ale jurnalului meu. Atunci când ne vom revedea, voi încerca să îţi evoc această încercare de a da cuvintelor plasticitatea onirică a reveriilor şi precizia diamantină a nostalgiei. Atunci când ne vom revedea,voi încerca să îţi citesc […]
Mi-o închipui pe mama, adeseori, în viaţa ei de dinainte de mine, de parcă aş fi spectatorul solitar al unei săli de cinematograf: în faţa mea, pe ecran, se deapănă destinul ei şi de undeva din acest destin aştept să mă ivesc şi eu, asemeni făpturii de fum ce pluteşte […]
Şi poate că adevărata dragoste rodeşte abia după moarte, ca şi cum tot ceea ce a fost efemer şi frivol în vieţile noastre se duce, alungat de vântul aspru al durerii. Şi poate că adevărata dragoste rodeşte abia după moarte, ca şi cum viaţa care ne-a rămas inainte nu este […]
De demult, foarte de demult, pe când încă se mai ridica casa noastră din Focşani, strada Alexandru Golescu numărul 12, cu largile ei temelii, menite să dureze generaţii, înfiptă în soliditatea burgheză şi provincială la care aspirau ziditorii ei, mă gândeam cum ar fi arătat viaţa mamei dacă anii de […]
Înainte de a fi Focşaniul meu, Focşaniul a fost al mamei mele şi al părinţilor ei. Iar această continuitate îndrăgostită face parte acum din mine, ca şi cum ar fi rămas unica mână cu care o mai pot atinge şi unica voce cu care o mai pot convoca, ca umbră […]
