Note pentru un jurnal al despărţirii ( 53)

Atunci când ne vom revedea, voi încerca să iţi povestesc despre aceste pagini ale jurnalului meu. Atunci când ne vom revedea, voi încerca să îţi evoc această încercare de a da cuvintelor plasticitatea onirică a reveriilor şi precizia diamantină a nostalgiei. Atunci când ne vom revedea,voi încerca să îţi citesc ceea ce nu aş putea rosti, niciodată, altfel. Atunci când ne vom revedea, voi încerca să îţi mărturisesc că tot acest text nu este decât un portret al tău, un portret alcătuit din şoapte, din umbre, din dor, din nori, din paşi care merg pe asfaltul străzilor bătute de noi, din unghiurile de lumină cu care soarele întâmpină geamurile în a căror substanţă lichidă s-a reflectat, cândva, în altă viaţă, chipul tău. Atunci când ne vom revedea, voi încerca să îţi arăt, pe această hartă ivită din materia himerelor, locul în care sufletele noastre se întâlnesc: un loc în care converg toate amintirile, amestecate ca într-un bulgăr incandescent, în perpetuă ardere.

Acest jurnal nu seamănă cu nici una dintre paginile scrise de mine vreodată, pentru că acest jurnal are în faţa sa nu orizontul efemer al ecranului de calculator, ci tăria dragostei cu care suntem una. Acest jurnal nu seamănă cu nici una dintre paginile scrise de mine vreodată, pentru că nu mâinile mele bat la claviatură, ci mâinile de duh catifelat cu care tu mă atingi în vis. Acest jurnal nu seamănă cu nici una dintre paginile scrise de mine vreodată, pentru că el este asemeni unei urne funerare în care este adăpostită întreaga noastră fericire: lutul pământesc a trecut în ţesătura memoriei şi a nostalgiei. Acest jurnal nu seamănă cu nici una dintre paginile scrise de mine vreodată, pentru că el este, în acelaşi timp, o despărţire şi o reunire: o despărţire de viaţa ce curge, în ritmul ei mecanic, o reunire cu cei care nu mai sunt şi care levitează în oceanul amniotic al iubirii. Acest jurnal nu seamănă cu nici una dintre paginile scrise de mine, vreodată, pentru că se află în el nu doar timbrul aspru al durerii, ci şi promisiunea consolatoare a amiezei ce nu va deveni noapte, niciodată.

Acest jurnal vine către mine din domeniul umbrelor şi se reîntoarce spre el. Acest jurnal creşte în visele mele, alături de tine, înainte de a fi text şi fraze. Acest jurnal se naşte, fulgurant şi stelar, precum visele, de parcă un dicteu de dincolo de moarte ar intra în mişcare, asemeni unei transe. Acest jurnal adună în cuvintele sale tot ceea ce memoria trecătoare a omului care sunt nu mai poate cuprinde. Acest jurnal este mişcat de mareea a cărei energie nocturnă face să se înalţe arhitectura psihedelică a culoarelor străbătute în căutarea ta. Acest jurnal este doar o punte- iar punţile există doar pentru a fi parcurse, în tentativa de a atinge acel pământ în care ne vom afla liniştea.

Acest jurnal este ceea ce mai poate da raţiunii mele o raţiune de a exista, spre a topi în materie inteligibilă tumultul dragostei. Acest jurnal este pregătirea mea pentru ceea ce urmează: un mormânt pe care îl ridic, ca un semn al aşteptării mele. Acest jurnal este cea din urmă fotografie pe care o las în urma mea: o fotografie în care se poate simţi vibraţia luminii ce nu cunoaşte nici timp şi nici moarte. Acest jurnal este casa bunicilor şi este casa noastră din margine de Focşani: este o casă de fum şi de parfum pe care timpul nu o mai poate atinge.

Şi fiecare cuvânt aşternut aici este un ecou al cuvintelor de care îmi amintesc. Ca şi largile săli cu oglinzi din “ L’année dernière à Marienbad”, jurnalul meu este un teritoriu al refracţiilor şi al himerelor. Undeva, în miezul acestui text ce creşte în mine, se află dragostea ta, o dragoste ce îmi este mai aproape, acum, decât în viaţa noastră pământească.

Şi din acest miez hipnotic se adună spre mine, înaintând, cuvintele şi sunetele acestui jurnal: paginile sale sunt vocea în care se simte vocea unei singure fiinţe create din vis şi destinată să plutească în vis, fragilă şi melancolică, până în clipa în care moartea mă va elibera în larg şi pe mine. Acesta este , întreg, romanul dragostei noastre: jurnal ce palpită,jurnal disperat, jurnal al speranţei.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *