Note pentru un jurnal al despărţirii ( 109)

Şi ce putea fi mai aspru şi neiertător decât acest destin al profesoarei suplinitoare chemate să predea în comunism limba rusă, cea mai neiubită dintre limbi ? Şi ce putea fi mai aspru şi neiertător decât acest destin al profesoarei suplinitoare chemate să înfrunte, cu fragilitatea ei tenace, pe cei care, fără de răgaz, o înconjurau cu fortificaţii de cuvinte şi linii de birocraţie, ascunzând, inabil, surda lor ostilitate?

Despre toate acestea îmi amintesc în clipele în care, în lungile seri de iarnă ceţoasă, revin în faţa liceului grav şi visător ce îţi devenise adăpost : aici, pe largile culoare adâncite în praf de timp, mi se pare că pot auzi cadenţa paşilor tăi, cadenţă de nelinişte şi de curaj, cadenţă de speranţă şi de visare. Iar din cadenţa lor, pierdută în amintirile noastre, desluşesc firul vieţii care te aducea, mereu şi mereu, cu implacabilă exactitate, în faţa zidurilor pe care republica socialistă română le ridica, spre a–ţi reaminti, mereu, că în această patrie comunistă tu nu eşti decât un prizonier în purgatoriu, o suplinitoare cu dosar de cadre suspect, fiică de duşman al poporului, etern suspendată în acest domeniu al incertitudinii iernatece.

Şi îmi amintesc, coborând pe acest fir de şoapte şi de paşi delicaţi şi dramatici, de orele în care directoare adjunctă a liceului Kretzulescu (încruntată şi neiertătoare ca un volum de opere complete ale lui Lenin, absolventă a institutului Maxim Gorki ,gardian al purităţii ideologice, femeie-comisar ce trona, masivă, peste biroul cu uşi tapiţate de tăcere şi de tensiune surdă) te mustra, părând a descoperi în gesturile şi în gândurile tale insurgenţa profesoarei ce nu merita încrederea de a fi membră a unui colectiv comunist.

Şi îmi amintesc, cu acest văz al durerii îndrăgostite, de amărăciunea surdă ce cobora în acele clipe asupra ta ca o ploaie îngheţaţă de noiembrie, de parcă în acele ceasuri de critică tovărăşească infernul examenului de diplomă de la Timişoara revenea spre a te bântui, iar litera stacojie înfiptă în carnea ta, ca un stigmat, lumina demonic, ca un semn al damnării.

Şi imi amintesc, cu aceşti ochi care sunt ochii fiinţei noastre unite, de curajul tăcerii cu care înfruntai ura ce satura cabinetul directorial, de parcă în trupul tău firav creştea curajul mamei tale, al mamei ce traversează zilele vieţii sale cu îndărătnicia iubirii, aşteptând un soţ încarcerat şi absent: suflarea infernală a republicii vă atingea pe amândouă şi în tine se simţea amintirea de durere şi de sânge a anilor în care tovărăşă vă era doar sarăcia şi teama.

Şi îmi amintesc, cu acest dor convocat de tine, de eleganţa cu care sfidai prelucrarea comunistă, ca şi cum hainele tale ar fi încărcat cerul de plumb dialectic cu culorile lor de graţie visătoare, ca şi cum, în faţa taioarelor sumbre croite cu linii de alocuţiuni de partid se înălţau pliurile romantice ale hainelor celei ce nu ceda, ce nu abdica, ce nu înceta să viseze cu respiraţia ei de primăvară simbolistă.

Şi îmi amintesc, cu această dragoste ce ne uneşte, de zâmbetul înseninat cu care întâmpinai clasa, în orele ce urmau: nimic din durerea înscrisă în inima ta nu se mai zărea şi ceea se năştea era miracolul discret al comuniunii şi al complicităţii, iscat de tandreţea ta severă.

Căci prin atingerea ta puşkiniană, prin graţia ta de melancolie cehoviană limba rusă se scutura de asprimea sovietică, spre a se înalţa în aerul clasei ca un zmeu al dimineţii: vocea ta îi îmblânzea rostirea, iar inteligenţa ta poetică retrezea sunetele ce păreau pierdute între copertele manualelor terne.

Şi îmi aduc aminte de toate acestea pentru că, privind zidurile ce se topesc în imprecizia serii, îţi desluşesc, înlăcrimat,glasul paşilor tăi muzicali, astfel cum te îndrepţi spre ora de limba rusă. Te urmez, călăuzit de parfumul tău, pregătit să mă aşez, cuminte, în cea din urmă bancă. Iar ochii mei eliberaţi nu mai desluşesc nici truda şi nici grija de jale a chinurilor tale, ci se încarcă doar de limpezimea dragostei ce nu poate muri.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *