Lumina asta îmi creează confuzii. Nu știu de unde vine. Drept e că nici nu știu prea bine unde sunt. În clar-obscurul acestui loc în care habar n-am cum am ajuns, nu disting foarte bine formele astea care se dezlipesc din ceață. Însă sunetele… Sunt atâtea zgomote. Seamănă cu cele […]
din finalul marilor opere mozartiene nu trebuie pusă pe seama libretistului (ar fi și ridicol în cazul lui Da Ponte…) ci în contul stupidei confuzii între planuri, uneori pe placul spectatorilor și al liderilor vremii. Ceea ce textul ar putea deteriora, „repară” geniul muzical al lui Amadeus. Să audiem cinci […]
Pelerinajele se fac la locuri și oameni, iar oamenii nu sunt mai importanți decât locurile în economia mântuirii. Atât oamenii, cât și locurile sunt lucrări ale lui Dumnezeu în lume. Cu o sensibilitate trează putem sesiza rosturile lor. Locurile care sunt centre în care s-au acumulat eforturile oamenilor coroborate cu […]
Editura Eikon recomandă cititorilor fermecătoarea carte a Justinei Irimia Ultimul tango la Buenos Aires. O metropolă exotică pe înţelesul tuturor. Monica Pillat semnalează că, în această ediţie revăzută şi adăugită, „autoarea evocă atmosfera fascinantă a Argentinei, o ţară plină de contraste uluitoare, de exuberanţă şi melancolie, unde imprevizibilul reacţiilor umane […]
Editura Spandugino semnalează apariţia în colecţia „Perpetuo” a unei antologii din eseurile Virginiei Woolf, antologie intitulată Aventura lecturii. Pe copertă este reprodus un remarcabil portret al autoarei, realizat de pictorul Jacques-Émile Blanche în 1927. Selecţia, traducerea în româneşte a celor 36 de eseuri, precum şi notele explicative aparţin Monicăi Pillat […]
John Ashbery Dar ce să înțeleagă cititorul din asta? Un lac de durere, o absență Poate duce la o mare care se deschide? Dă o raită Și uită-te cum secolele încep să se prăbușească Unul într-altul, ca podelele unei clădiri în flăcări, Până ajungem în după-amiaza asta: […]
Se întâmplă mereu: îngrămădesc frica în cutii din ce în ce mai mărunte, crezând că va dispărea. Dar nu, ea crește și crește, cutiile se desfac asemenea unor brațe de ipsos. Îmi e teamă de avioane. Îmi e teamă de mașinile albe. Îmi e teamă că, într-o zi, nu te […]
Marii actori își împlinesc menirea (aproape) divină indiferent de etate. Îl dau ca exemplu recent pe Victor Rebengiuc: „Regele moare” dar interpretarea e ex tempore. Mediocritățile însă intră în politică, indiferent de naționalitate, religie, continent, după ce au generat westernuri, seriale și alte producții oarecare din retrospectiva talentului. Se poate […]
Ochii mei au privirea tatei Și când zâmbesc, mijește mama, Îngândurarea-i a bunicii. Formăm un trio împreună, Interpretând singurătatea Ca pe un dans în despletire, Iar razele asemănării Ne răspândesc și ne adună, Trecând prin noi ca prin vitralii
formațiune simfonică de dimensiuni mai reduse, își trage denumirea din lat. camara (camera) definind o formă arhitectonică boltită; apoi cei retrași sub ea, muzicieni și alți oameni de artă. În Florența aflăm inițial muzica de cameră. Orice oraș care se respectă își stipendiază în timp o camerată, astfel că dintre […]
