Moș Crăciun

Până la urmă nu e nimeni
Atât de rău, atât de bun,
Încât să nu se-nfricoșeze
De ce-i aduce Moș Crăciun.

Din sacul pregătit cu daruri,
El scoate candele și cruci,
Haine cernite, un lințoliu
Și le agață de uluci.

Nu bate-n uși, nu intră-n case,
Chiar dacă i se face frig,
Dar lasă-afară, de pomană,
Câte-o colivă și-un covrig.

Apoi se-ntoarce pe o rază
La Pruncușorul răstignit
De lumea care pare vie,
Însă lăuntric a pierit.

Și totuși ultima suflare
Poate aprinde ce-a murit,
Când Moș Crăciun ne-mparte piatra
De pe mormântul dezgolit.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *