A vorbi despre muzică nu-i nici simplu, nici de șagă. Nu orice muzicolog sau profesor, specializat sau generalist, o face la cote mai acătării de onorabilitate (de admirabilitate nici nu pomenim). Chiar dacă unii sunt capabili de discurs verbal, poate chiar volubil, retoric, lax și spontan, efectul sau eficiența le […]
Eliminat (mai rar capturat) uneori mai devreme sau mai tardiv, ori niciodată dacă e cu adevărat profesionist, teroristul e cel care generează teroare; prin franceză – și nu întâmplător căci nu putem omite teroarea revoluționară specifică Hexagonului, azi cu felurite veste… – ajungem la latinul terror ( spaimă, groază, ceea […]
Editura Spandugino semnalează apariția noului volum de poeme al Monicăi Pillat „O candelă în noapte”, cu ilustrații de Maria Pillat-Brates. Ioana Pârvulescu subliniază, pe coperta a IV-a cărții, că „sentimentul religios este, în aceste poeme într-adevăr antologice, o paradoxală simțire gândită… În metafizica ei poetică plină de secvențe memorabile, Monica […]
în marile opere ia forme diferite în funcție de situațiile în care se regăsește personajul și bineînțeles pornind de la trăirile sale în raport cu acelea. La Mozart în Idomeneo Elettra cade sfârșită în final neputând suporta ideea de a nu fi iubită de cel pe care și-l dorea. În […]
Michael Burkard Medaliile n-aduc nimic bun Într-o lume ca asta, medaliile n-aduc nimic bun Inima ploii este în urma ta, iar tu nu te întorci niciodată. Drumul este întotdeauna înainte, în lateral, și tu, pur și simplu, continui înainte, în lateral. Când iubirea, sub greutatea ei, zdrobește […]
Ceea ce e intrigant în modul în care se (i)lustrează în ultimii peste treizeci de ani, e faptul că nu se face nici o distincție între ordonator (nu de credite!) și executant. Categoria generală e a torționarilor. Totuși selectiv. Termenul, ca multe altele sugerând cruzimea, maliția, trimite, prin francezul tortionnaire, […]
Vino, Doamne, lângă mine, Când mi-e rău și când mi-e bine, Dacă suntem împreună Și durerea e mai bună, Frica intră în surdină, Tânguirea dă lumină, Sufletul nici nu mai știe Al cui e, de bucurie…
Scrisorile unui Președinte îndrăgostit Partea I „Mi-am amintit de cuvintele lui Talleyrand: Să vă temeți de primele gesturi pentru că acestea reprezintă adevărul. Totuși, între timp, regret că nu te-am regăsit în această splendoare de toamnă a cărei lumină este totodată atât de frumoasă și de fragilă.”[1] […]
e mult mai legat de muzică decât am crede, într-o formă care ar putea justifica sintagma licoare divină, nu cantitativ însă când e vorba de consum, prea uman uneori. Cunoscătorii au identificat – unii nu sunt de acord… – o strânsă legătură între vibrația cântului gregorian și calitatea vinului depozitat […]
