nu vom mai vorbi despre stilourile cu penița de aur despre bombardamente curaj marginile vieții partituri muzicale coloane sonore nici despre cine îmi ocupă cele mai adânci gânduri sau despre dezordinea care domnește acolo. poezia se confundă cu propria-ți viață tu respiri ritmat elegant pentru tine însuți eu mă […]
Se joacă viitorul ca razele de soare Poteci și drumuri neumblate Puțin din mine pleacă pe fiecare parte și nenăscute vieți Visează aripi de fluturi colorate Te regăsesc Ca pe un ochi de apă neumblată Tu ești aici cînd eu nu sînt acolo Înfiorate de buze negustate Inexplicabile trăiri […]
Pe când priveam din iarbă norii, Mi-am început domol plutirea Și, navigând numai cu ochii, Printre colinele de aer Care se-nvălurau ca marea, M-a părăsit deodată văzul. Am continuat călătoria, Călăuzită de auzul Ce presimțise fâlfâirea Care-mblânzea necunoscutul. Apoi și sunetul se stinse… Mireasma, ce m-a luat de-acolo Și m-a-nsoțit […]
era simțit ca lăcaș al sacrului încă din vechimea clasică fie și dacă amintim doar formula ad caelum manus tendere, a înălța mâinile către cer, căci tot ce e deasupra e evident… superior omului. Creștinismul aduce în Evul Mediu un adevărat cult celest dedicat mai ales Fecioarei, dar nu numai. […]
Zilele trecute am asistat la eclipsa totală de soare care a cuprins regiuni din Canada și Statele Unite, printre care și cea în care locuiesc. Am coborât la ora anunțată pentru faza totală în fața blocului, unde erau deja adunate câteva persoane, toate cu telefoanele mobile îndreptate spre cer. În […]
Yehoshua November Cum se sfinţeste un loc Uneori, un om va izbucni în plâns în mijlocul străzii, fără să știe de ce sau pentru cine. De parcă altcineva ar sta acolo, ţinându-i servieta, purtându-i haina. Și de sub rugina anilor îi picură pe vârful limbii cuvintele copilăriei: […]
De mână cu părinții mei, Mă plimb pe străzile umbroase, Care-au rămas numai în gând. Sub pași simțim cum fuge vremea Și se întoarce înapoi La înserarea cea blajină. Vocile noastre din trecut Ne-ajung din urmă, împletite, Făcând pustiul paradis. Am fost și noi ca niciodată, Că de n-am fi, […]
Too small to be of any danger to humans, mi-a zis Joseph. E un păianjen. Și mai e și violența laterală, o să-ți explic eu într-o zi ce înseamnă. Zi, noapte. Doar ideea că va fi bine face bine. Mica rutină a libertății nu e libertate. Să te […]
Iubirea care-aprinde În noapte neuitarea Face să -nvie morții Și-i cheamă la lumină. Ei umplu nevăzutul Și țes poteci de șoapte Între aici și-acolo, Iar dorul ce ne ține Cu ei, pe mai departe, Ne mută-n cer pământul.
atât de dorit de paranoicii lideri contemporani – măcar intercontinental precum rachetele dacă nu global – are în marea operă expresii remarcabile pentru talentul compozitorilor, în nici un caz pentru posibile opțiuni belicoase. Atacatorii trebuie răpuși – morte – dar cei care strigă cel mai abitir guerra! de trei ori […]
