Iubirea

Iubirea care-aprinde
În noapte neuitarea
Face să -nvie morții
Și-i cheamă la lumină.
Ei umplu nevăzutul
Și țes poteci de șoapte
Între aici și-acolo,
Iar dorul ce ne ține
Cu ei, pe mai departe,
Ne mută-n cer pământul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *