Brâncuși
„Of, Durere, unde să te mai ascund – că numai eu te știu. Tu te mărești și mai frumoasă ești în fiecare zi. Și eu tot mic și gârbovit stau. Cum să fac să rămân demn de tine? De o fi în vreo zi să slăbesc mai rău de cum […]
Punktul Săptămânii: Cristian Vasile – Literatura și artele în România comunistă 1948 1953
Other News
2. PERLES DE PLUIE
Îți plîng în palme, Tu crezi că rîd. Îți rîd în palme, Tu crezi că plîng. Te-aș amăgi, Copil năuc, Că sînt așa cum crezi că sînt Atunci cînd plîng. Dar nu mai sînt. Un vis m-a început devreme, Un altul m-a lăsat cărunt. Dacă-ți mărturiseam atunci, Cînd încă mai […]
Învãluire
Aş vrea să fiu marea, năvoadele, vântul, Să fiu negândirea, nesomnul, Afund pasul tău să se piardă-n Umbroasele mele meandre Visez să-ţi resfir mătăsirea În moalea durere a undei, Pe dungile lungi ale landei Să fiu ceaţa ta, risipirea – O, nu te-ntreba mai departe, Încrede-te-n mine ca-n valuri Şi […]
Casă. Ca să
Biserică veche, foarte veche din NV țării. Revăzută. Ca și cum ai privi foarte mult, foarte departe în trecut Ca să îți dai seama dacă poți vedea, ca să speri că poți vedea în viitor:
MUSICA PURITAS DOMINICA (Pur ti miro; Ah perdona al primo affetto)
Făcând o audiție consecutivă fie și din motive cronologice, firești în fapt, constatăm încă o dată stupiditatea teoriei despre un presupus progres al artei în timp; obsesia umanității despre progres merge până la hotarul explicabilului, după care, cum spune Blaga la noi „restul e ursită”; e limpede că singurul criteriu […]
7. Poezia de duminică
Paralela treize- șopt ești tu cu gheize- rele înspre cât mai sunt eu de Sud îndreptate-n saga My Fair Lady Gaga și acum, când ți-e ul- tima Turner Seul?
Scrieri inutile
Când a scrie e harul de pe urma căruia nu ți-ai câștigat nicio fericire de la viață, vrei să îți repudiezi natura și obiceiurile. Asta înseamnă să te irosești, la prima vedere. Să vezi că tot ce scrii se reduce la o vorbă pe care cei mai mulți o aud, […]
1. PERLES DE PLUIE
Mă plimb prin tine, (Ce cruce porți?) Te plimbi prin mine, (Pe vîrfuri, în șoaptă, așa cum poți) Ascult cum dospește pământul și-ntreb, Dacă a existat un început al pietrei spre viață Trebuie să mai existe încă. Acolo, undeva, În groapa aceea a Marianelor. – A trecut timp peste mare […]
Arme 2.
Parcurgând prima epistolă a marelui scopit (nu chimic, desigur) Petrus Abaelardus, francezul Pierre Abélard, trimisă „prea înțeleptei” (cu adevărat!) Héloïse, intitulată cam de sine compătimitor Istoria nenorocirilor mele, nu putem să nu observăm că o anumită ranchiună domina masiv viața academică încă în secolele XI – XII; universitarii, magistrali sau […]
Ceas de apoi
Se luminase de tristeţe, Când pãrãsi, pânã la urmã, Lãcaşul care se surpase. Era în noapte-o clocotire De neauzuri şi nevăzuri, O-nchipuire de miresme, Şi-o neculoare ca priveghiul. Nici tare, nici aproape, Nici rece, nici îngust, Nici dulce de atins Fu împrejurul. Ce strãbãtu atunci cel fãrã paşi? Contururi curgãtoare, […]
Ultimele articole
Între desemnare și candidatură
Omul, moartea, destinul
Eșec și umilitate
Continentul Joyce
MUSICA PURITAS DOMINICA (trio… )
Întrepătrunderi
Despre putere și conducere…
Fjord. Câteva impresii puternice
Virginia Woolf: o viaţă în fragmente
MUSICA PURITAS DOMINICA (sinuciderea…)
„Strălucirea” şi spaţiile liminale
Radu Petrescu : jurnalul, textul ,privirea
(Dez-)(in-)formarea …
,,Eu, care ard în cuvinte”
La aniversare
Corto în oglinda Veneţiei
