Franciscană

cerul e o pânză de sateliți

câte-o stea căzătoare

alungă frica la poli

în fiecare noapte număr în gând

într-o săptămână am ajuns la 300

dar cifra diferă e în creștere vara

ochiul se adaptează lent

la jocul de-a privitul

un aparat cu aripi de acvilă albă

pulverizează intermitent lumini

traversează bolta în stridența

unui sunet greu metalic

îl vezi și pe urmă îl auzi

la nouă și zece apare primul avion

o cucuvea risipește țârâitul greierilor

când satul amorțește pe la porți

ca mecanismul unui ceas elvețian

tot pe la nouă se năpustesc liliecii

prin culoarul de liniște franciscană

 

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *