nu avea cum să rămână în afara marii opere de vreme ce încă legiunile romane ascultau cu fidelitate sunetul tubei la începutul luptei sau al festivităților militare. Desigur, în funcție de conținutul operei și al conflictului, muzica cu sonoritate militară poate diferi: la Mozart în Cosi fan tutte corul Bella […]
Donald Hall Mărturisire A îmbătrâni înseamnă a pierde totul. Îmbătrânirea – toți trecem prin asta. Chiar și atunci când suntem încă tineri, uneori o întrezărim, când ne moare un bunic dăm din cap. Apoi vâslim ani de-a rândul în mijlocul verii ignoranți, satisfăcuți. O căsătorie, care a început […]
Nefiind tacitolog, nici politolog, ci doar latinist, nu pot emite afirmaţii mirobolante, totuşi nu cred să existe un mecanism al parşivităţii în cadrul relaţiei conducere-cetăţeni (popor), pe care Cornelius Tacitus să nu-l fi sugerat măcar. Ceea ce se întâmplă la noi, pentru a nu ştiu câta oară, se înscrie perfect […]
Cum adormisem sub copacii În care scăpăta lumina, Au început să cadă frunze De bun rămas, cu foșnet palid, Acoperindu-mă pe-ncetul, Pân-am fost una cu aleea Pe care nu trecuse nimeni.
Dialoguri și repere. Reziliența prin cultură. Podcast SPANDUGINO. Cu Mircea ANGHELESCU:
Pe vremea când arborii semănau cu Pearl Harborii și fiece seară c-o autogară, făceam pod de Old Spice peste Olt să-ți aduc o Kandia albă la Normandia ca să-mi scrii cu ea pe adidași cea de a treia dungă — ziua cea mai lungă.
cât un personaj, așa s-ar putea intitula ceea ce vă propun azi. Scriam odinioară (am exemplificat cu Regina nopții) despre personaje care, deși principale, au două arii cu care se impun în memoria muzicală. Vom asculta de data aceasta câteva personaje secundare care beneficiază strict de o arie, atât de […]
Josephine Jacobsen Marginea Marginea? marginea este: să te întinzi lângă respirația fără de care nu poți trăi în timp ce cel care respiră doarme. Prețios, subtil, aerul vine, pleacă, vine. Inima îl propulsează. Are mii de ore, dar nu va dura atât de mult ca soarele, slujitorul […]
Cât de frumoasă e câmpia dragul meu !” Zicea Vincent van Gogh. Cât de întinsă e câmpia, cât de nepăsător am devenit la tot ce se înalță (maiestuos ar spune unii) în jurul roții în care ne învârtim cu toții aș spune eu. Ne învârtim în sensul acelor de ceasornic […]
Se spune că există un (dumne)zeu al beţivilor, probabil Bacchus în variantă creştină, ceea ce e perfect plauzibil dacă avem în vedere maxima diligenţă, manifestată în primul rând de lege, faţă de cei ce-şi beau minţile şi caracterul. După cum am mai scris, furtul, crima, violul, orice formă de violenţă, […]
