Aceste versuri migratoare Se-adună-n stoluri pe hârtie, Gata să plece, să-și ia zborul, Cînd cineva cu dor de ducă Le va citi, le va da drumul. Dar dacă nimeni n-o să vină Să le străbată cu privirea, Vor împietri între coperte. Mai bine pun afară cartea Și-o las deschisă printre […]
Fiecare om îşi alcătuieşte de‑a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i‑a preluat în el şi pe care i‑a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui […]
Și-acum te-aș mai aștepta cu un chec viu în portbagaj, în față la CEC, să-mi strigi, în loc de „Calc-o!”, intrând grăbită, „Falco!”, și, cu ultimele depuneri ale tale, de rochii, pe umeri, să gonesc spre Dalles ca asemănarea lui Thales la vernisajul de hărți de vizită-n sfârșitul primei părți.
sunt ocrotite de patriciana romană devenită Sfânta Cecilia; patroană a muzicii a fost declarată în urma unei întâmplări tipic hagiografice mai mult sau mai puțin credibile. Că Atotputernicul cânta prin inima ei e totuși verosimil dacă acceptăm că în fapt toți marii muzicieni comunică cu Divinitatea. Ea nu avea cum […]
De curând mi-am adus aminte de o mai veche deplasare de serviciu din Toronto la Montreal, orașul francofon cu mentalitate latină pe care-l iubesc la nebunie. Și, ca să am timp să colind prin librării, deși aveam ședința programată în timpul săptămânii, am venit din week-end și am dormit la […]
James Galvin Pustnicii Cu cât cunosc mai mulți oameni, cu atât îmi iubesc mai mult câinele. Iar aceasta ar fi o țară minunată dacă omul s-ar putea hrăni cu peisaje. Gheața de pe suprafața lacului redă lumina văzduhului, și umbrele apei. În anii ploioși pământul respiră, […]
În viaţa fiecărui om există ceva care cade „sub pecetea tainei“. Există zone în fiinţa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atingi şi pe care, dacă nu le poţi trece cu vederea, trebuie să le vizitezi pe furiş şi să uiţi de îndată că ai făcut‑o. […]
Augustin se mărturiseşte „în faţa lui Dumnezeu“ (coram Deo) şi, în felul acesta, priveşte înlăuntrul său asistat de o altă privire, dacă nu învăluit în întregime în ea. Mai mult, cel în faţa căruia vorbeşte îi lasă iluzia nu numai că este, ci şi că ştie totul despre el, că […]
Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o „panglică de măsurat fără semne pe ea“. Am o viaţă. Iată, iau părţi din ea şi, povestindu‑le, le pun în vitrină. Scoţându‑le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele. O fac […]
Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o „panglică de măsurat fără semne pe ea“. Am o viaţă. Iată, iau părţi din ea şi, povestindu-le, le pun în vitrină. Scoţându-le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele. O fac […]
