MUSICA PURITAS DOMINICA (muzica și cecitatea…)

sunt ocrotite de patriciana romană devenită Sfânta Cecilia; patroană a muzicii a fost declarată în urma unei întâmplări tipic hagiografice mai mult sau mai puțin credibile. Că Atotputernicul cânta prin inima ei e totuși verosimil dacă acceptăm că în fapt toți marii muzicieni comunică cu Divinitatea. Ea nu avea cum să fie o mare muziciană dar  putem zice că a deschis calea celor din viitorime către EL. Nu insist asupra  maleficului roman devenit loc comun în poveștile creștine. Ocrotirea nevăzătorilor e legată însă de numele ei Caecilia,  derivat din caecus orb, nevăzător. Unele interpretări merg până la Orbită de propria frumusețe, ceea ce e deja o altă poveste, plauzibilă însă și pentru că se zice că era foarte frumoasă Cecilia și neînduplecată cu cei refractari la noua ei credință dar și pentru că caecitas înseamnă și întunecarea minții, orbirea minții. Lăsând toate acestea de o parte, să constatăm că lucrul  cel mai  notabil pe care l-a generat Cecilia, independent de voia ei, e o muzică într-adevăr divină. Vom asculta într-o interpretare poloneză O, Sancta Caecilia. Apoi  fragment din Missa Sanctae Caeciliae de Haydn. De la Dresda, fragmentul Sanctus din compoziția lui Gounod dedicată Ceciliei. De la Benjamin Britten – mereu surprinzător britanicul – Imn către Sfânta Cecilia cu deja cunoscuții  englezi cu nume latin Voces 8. În fine, câteva cuvinte ale dirijorului și liderului de la Accademia Nazionale di Santa Cecilia, Antonio Pappano.  Până la urmă geneza marii muzici nici nu necesită vederea, uneori nici auzul, fiind intima, cu totul dinăuntru, secretă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *